Wednesday, November 28, 2007

Scuze!


Azi trebuie sa scriu. Deja ma poseda un sentiment crunt de vina. Faza cu "nu am avut timp" nu mai tine nici chiar pentru mine. Imi dau seama ca iar am cautat o scuza si de data, fara sa mi-o ceara cineva. Si nici macar nu e prima oara. De cate ori nu ne-am cautat scuze pentru noi, doar ca sa ne simtim mai bine, sa avem o justificare... de obicei pentru ceva ce nu am facut. Avem tendinta asta oarecum penibila de a ne ascunde capul in nisip pentru a scapa de spiridusii constiintei. Multi si mici, cu priviri dezaprobatoare.

Eu, una, nu am atat de multi spiridusi din astia, dar o am pe mama. O mama foarte buna dar inzestrata cu acel "dar" de a-mi aminti regulat chestii pe care nu le-am facut sau pe care nu le-am terminat. Chestii de care uneori as vrea sa uit si nu pot. Cred ca daca ar fi posibil, mama s-ar aseza confortabil pe umarul meu drept tinand un betigas cu capat de vata pentru urechi. Din cand in cand l-ar introduce in urechea mea sa fie sigura ca nu am scuza ca nu aud si apoi m-ar intreba: "Auzi? Cand ai de gand sa...?" - asta e formularea standard.


As vrea sa-i pot da in fiecare zi, de dimineata, o pastila cu scuze... s-o inghita usor pe stomacul gol si sa-si faca efectul imediat. Sa nu mai fiu nevoita sa le caut eu, sa-mi dau seama de penibilitatea lor... Si atunci cand vrea sa-mi aminteasca din nou de ceva ce nu am facut, sa se opreasca brusc si sa-si dea singura explicatii. Inca lucrez la formula complexa a unei astfel de pilule... Daca-mi iese o voi tine doar pentru mine oricum ca sa nu stiti cand v-o administrez.

Thursday, November 15, 2007

Nirvana state of mind...


I THINK I DIED ALONE A LONG, LONG TIME AGO

We passed upon the stair, we spoke of was and when
Although I wasn't there, he said I was his friend
Which came as some surprise I spoke into his eyes
I thought you died alone, a long long time ago
Oh no, not me
I never lost control
You're face to face
With the man who sold the world
I laughed and shook his hand, and made my way back home
I searched for form and land, for years and years I roamed
I gazed a gazley stare at all the millions here
We must have died along, a long long time ago
Who knows? not me
We never lost control
You're face to face
With the man who sold the world

imi vine sa-mi iau campii...



... o da! tot caut sa fac ceva, altceva decat sa ma duc la birou si nu-mi iese. As vrea sa am un hobby, dar nu am. As vrea sa am o pasiune in afara scrisului... ceva mai practic, dar nu gasesc. Am vrut sa ma apuc de dansuri si nu am descoperit nici o sala misto in apropiere, am vrut sa ma duc la patinoar si nu s-a deschis. Ma simt grasa si urata... sau numai grasa uneori. Ma uit la poze cu femei frumoase, ma uit la poze cu mine acum vreo 4 ani si nu mai vad nicio asemanare.
Flirtul cica ridica moralul... dar nu poti flirta in fiecare zi. Nu ai tot timpul cu cine si mi se pare obositor, de cele mai multe ori. Oare flirtul poate fi o pasiune? Eu cred ca da. Ca orice pasiune iti da starea aia de fulfillment, de implinire. Vinovata? Ar trebui sa ma simt vinovata? Nu. Absolut nu. Pentru ca flirtul este o metoda de socializare, iar eu sunt o fiinta sociala. Eu cred ca flirtul ne salveaza din rutina si cine nu recunoaste ca-l practica, de fapt, nu-si da seama. Si mai e si prejudecata aia ca "da, domne iti place sa flirtezi acum ca ai fost naspa in liceu si nu se uita nimeni la tine!". E hai! Adica imi ziceti voi mie ca numai copiii urati flirteaza cand se fac mari. Pai atunci hai sa ne luam cu toatele barbatii dupa poza din liceu... asa ca sa fim sigure ca nu mai intorc capul dupa frumusetile autohtone!

Si a doua chestie, acum ca "m-am asezat la casa mea" inseamna ca sunt casnica? Si daca nu fac nimic, adica nu spal, nu gatesc, nu fac curat tot casnica se cheama?

Pana imi elucidez exact pozitia in societate, ma duc sa scriu pentru birou... era ceva cu un wobbler pe mail.

Wednesday, November 7, 2007

zau ca era soare






si noi eram la mare. vreau sa fac o baie calda acum. sa ma scufund cu totul si apoi sa dorm, sa dorm pana la vara...

mi-am amintit de vara... era soare

Thursday, November 1, 2007

lately...

ploua oribil. marunt si rece. nu-mi place toamna tarzie si umeda. poate ca de aia m-am si nascut intr-o primavara frumoasa, spre sfarsit.

Ieri m-am mutat "acasa", inapoi in casa in care am copilarit. acolo e "acasa". Cartierul cu proasta lui faima si totusi atat de linistit, geamurile mari, soarele care intra, in fiecare dimineata, pe fereastra camerei mele. casa mare si aerisita, pozele cu ai mei, mirosul, mirosul de perete si de gresie termoizolanta...

acum e plin de saci peste tot si cel mai mult mi-as dori sa apara doua maini imense care sa puna totul in ordine... nu vreau sa despachetez sacii, n-am chef, vreau sa stau in pat, sa zac si sa ma uit la televizor! da, la televizor! eu si M avem televizor, si nu unul, ci 3. asta dupa un an juma fara. imi place de M cand se uita tamp catre cutia cu imagini si parca nu s-ar mai dezlipi de ea, pentru ca apoi sa-mi precizeze inca o data "nu, nu e bine sa avem televizor... iti spun eu!"

am o tuse seaca si ma enerveaza cumplit. probabil pentru ca de o saptamana nu am mai fumat deloc. m-am lasat, la fel de repede cum m-am apucat. pot spune ca am fumat 6 luni in viata. am mai bifat un viciu! what's next?

si vreau sa dorm si sa nu mai visez prostii si oameni pe care nu-i sufar. da, da...