... a fost frumos. Bineinteles eternul sentiment ca un pic prea scurt, dar frumos. Mancare, plimbari. fun, schi si somn... o, da, somnul acela profund, lipsit de griji... somnul acela dupa o zi de schi si doua-trei cani de vin fiert sau orangenpunsch.
Pe scurt: am plecat de aici cu masina, eu la volan. Am cedat nervos undeva pe langa Budapesta, dar mi-am intrecut recordul anterior de ore la volan:) Am ajuns in Viena noaptea tarziu, am dormit, m-am trezit, am iesit in oras cu Mihai. Am baut cafea in lounge-ul nostru preferat, am ajuns in centru si am asteptat sa se insereze pentru ca eu voiam sa vad luminitele. Cam asa au trecut 2 zile. Am descoperit un restaurant italienesc genial in centrul Vienei si mi-am luat o pereche de cizme albe din care atarna ceva. Nu conteaza... sunt cool!:)
A urmat plecarea in grup spre partiile de schi. Noi am ramas ultimii. Stiam dinainte ca asa se va intampla. GPS-ul si-a facut datoria si ne-a dus la cabana... insa pe drumul ales de el. Aproape 100 de km pe ulite si prin sate semi-locuite. Ningea puternic... Am ajuns cu bine si am aflat ca puteam veni direct pe autostrada. Dar the hard way was funnier. Normal! Pentru aia care nu au condus.
Am adormit instant. Cabana draguta, paturile confortabile! A doua zi, un KaseSandwich, 30 de euro, 2 gondole si un teleschi si iata-ma sus pe Zell Am See! Ma uita in jos. oau! Ce de zapada! Schiurile imi aluneca usor. Panta e destul de abrupta. Ce bine ca inca mai stiu sa merg in plug!Ok. De ajuns. Devin penibila asa ca incep sa schiez usor ca sa pot sa ma uit si prin jur. Aleg o partie mai lejera. Greseala mea. Drumul o ia prin padure si bag schi-fond vreo juma de kilometru. In dreapta se face o partie de Bob. M-am saturat de mers pe schiuri. Si nu sunt singura. 2-3 americani rataciti stau si se uita spre partia de Bob. Ma uit la ei, ei la mine. La intrare e un semn mare cu "Schiatul interzis", insotit de o grafica relevanta. Ignoram. Ne avantam. In 5 minute sunt jos. Experienta ingusta si intunecata de bagat in sertar...
Seara. Obosita. Mananc o supa de ceapa delicioasa si friptura de vita cu fasole verde. Nu stiu cum am nimerit ca nu intelegeam nimic din meniu. E noaptea de Revelion si am hotarat sa mergem spre Salzburg sa vedem artificiile. Ma urc in masina. Plecam. Ningea slab. Se depusese. La 5 kilometri, in curba, derapez puternic, masina se invarte si iese in decor. Cauciucurile de vara n-au tinut... Proasta idee sa plec asa. In fine. In vreo 15 minute, cu ajutorul a doi tineri austrieci mai mult decat aratosi, scoatem masina din zapezi. Nici o avarie prea importanta. O janta stramba si 2-3 zgarieturi. Pfuu! Rasuflu usurata. Beau pana ma ametesc si ma culc sa uit.
1 ianuarie 2008. Urcam la 3000 de metri, pe Kaprun. E o zi superba si partia arata fabulos. Schiem vreo 4 ore. Nu ma mai satur. E cel mai frumos munte pe care l-am vazut vreodata. Cobor sa-mi iau un punsch ca nu ma mai tin picioarele. Ii astept pe ceilalti. Ajungem la cabana. Supa crema de usturoi si somn adanc.
Ultima zi de schi. E soare. M-am bronzat deja cu ochelarii de schi. Nu mai conteaza. Azi plecam mai devreme pentru ca mergem in Salzburg.
Salzburg. Cochet, desprins parca dintr-un basm. Strazi inguste, aer medieval. M-am indragostit subit.
Back to Viena. Dimineata bem o ultima cafea in Lounge si pornim la lungul drum catre casa. Am ajuns cu bine.
