din cetatea baniei spre targul bucurestilor - lady in black

azi, la 12 m-am urcat in tren... a venit si mihai 3 minute mai tarziu dupa ce a mai tras cateva fumuri, bineinteles. trenul a pornit... abia atunci m-am uitat sa vad cine mai era cu noi in compartiment. in fata, stanga, un provincial discret... a dormit tot drumul. langa el, la geam... o tanti. si despre tanti voi vorbi. mi-as fi dorit s-o pot fixa mai mult dar nu mi-am dat seama cum as fi putut face asta fara sa devin ridicola. era trecuta bine de 50 de ani... parul negru vopsit, ars. genul sarmos, zis si matura. mi-am imaginat cum ar fi fost sa-mi strecor degetele prin el. am fi ramas unite pe vecie... sau poate ca exagerez. poate ca ar fi aparut mihai pe un cal alb, purtand armura si m-ar fi salvat... m-am uitat spre el. picotea. ma asteptam din clipa in clipa sa plescaie putin cu limba, cum fac oamenii mai in etate... sa revin la tanti. deci, parul negru si sarmos. ochii albastri, mult prea albastri sa fie reali, o fata brazdata de prea multe riduri. putea fi usor mama cainelui din reclama la garnier:). felul cum era imbracata, insa, m-a facut s-o privesc mai atent. negru... ca si parul. haine ieftine, cumparate din targ, la mana a doua, tradau o pseudo eleganta fortata, accentuata de alura mandra a femeii. dubios! mi-am zis... si m-am uitat din nou. o bluza cu maneci de voal, legata sub burta cu o catarama aurie imensa, de un prost gust ingrozitor. cateva strasuri... o fusta lunga, de stofa, tot neagra cu modele negre. parea set cu haina, insa am privit mai atent si modelele erau diferite, pantofi argintii cu banderola peste gleznele excesiv de groase. geanta neagra, de catifea cu accesorii aurii. inele de cupru, aur prost si gablonzuri. un amalgam de negru, auriu si argintiu in combinatii grotesti. un amestec ciudat de materiale. parca totul incepuse cu pantofii, apoi cineva ii daduse fusta, bluza o avea din tinerete si haina de la vreun barbat pe care-l cunoscuse acum 20 de ani cand facea naveta la rosiori. "zdrang, ring, dong". ii suna mobilul. ma uit. un model destul de nou... carevasazica intr-acolo au purces banii doamnei. raspunde. "da, mama... da, sunt bine. hai sa nu mai consumam. da, la 7 sunt in aeroport. te sun cand ajung la roma". m-am intors cu spatele. am adormit.


ps:

cred ca a ajuns deja la roma... gandindu-ma din nou la Virginia... Virginia mi-am imaginat c-o cheama. nu pot decat sa mi-o imaginez pe o strada lunga si intunecata - exista una in Paris - o strada pe unde dintr-un capat in celalalt se plimba prostituate batrane... femei consumate, mai batrane decat lumea din jurul lor, femei altadata senzuale, femei ale caror vise au murit, femei care nu mai au nimic de oferit in afara unui trup batran care nu mai simte... nu mai simte frigul sau atingerea straina a noptii. femei care-si suna mamele sa le spuna ca au ajuns cu bine.