oamenii care fac multe poze ma enerveaza

dada... aia, ei. ii stiti si voi. micutii japonezi. clic-clac. flashhhhh... au! ma dor ochii. ia uite ce rosii au iesit! groaznic, oribil, bleah.

oamenii aia care pleaca undeva si pozeaza tot. nunu. ei nu se plimba. nu respira adanc aerul. nu se uita in jur sa pastreze in minte franturi de peisaj. nu. ei pozeaza. si daca nu pozeaza, cauta neincetat, acerb ceva care merita pozat. TOT, ORICE. pe ei, pe cei de langa ei. "vino! asa... mai aproape sa am o poza si cu tine". "uite! vezi ce viata frumoasa am!", vor spune apoi cuiva, oricui.

am eu un feeling ca oamenii astia nu prea au o viata... ca isi doresc cu disperare una si spera s-o surprinda intr-o imagine fixa. aveam o prietena buna in Franta, depresiva pe care o urmarea gandul ca va muri singura. fata aia poza tot ce-i iesea in cale si daca faceai greseala s-o inviti la tine, atunci trebuia sa te astepti toata seara la flashuri repetate, asemeni stroboscoapelor. ei bine... fata aceea s-a imprietenit acum 2 ani cu un baiat si s-a mutat cu el. aparatul de fotografiat a ramas la mama ei...