zice-se ca intr-o relatie noua, trebuie sa-ti asumi faptul ca vei trai o perioada cu toti "fostii" in casa. ai lui si ai ei.din fericire casa noastra a fost prea mica, de la inceput. abia am incaput noi doi... asa ca restul poate au stat la usa. nu stiu. nu i-am vazut niciodata, daca ma gandesc mai bine. din cand in cand mai auzeam zgomote pe la usa... fosnituri, zgarieturi. zgomote asemanatoare celor pe care le fac pisicile cand vor sa intre undeva. m-am speriat de cateva ori. o data am vrut sa le dau drumul sa vad ce vor, dar M m-a prins de mana si m-a tras inapoi. m-a luat in brate si am adormit linistita. altfel, cine stie cate Cristine, Mone, Ioane si alte doamne din trecut ar fi aparut la bratul Cosminilor, Bogdanilor si Danutilor? whatever...
si acum ca ne mutam intr-o casa mare si luminoasa, trecutul o sa aiba mai mult loc aici, langa noi?
"Nu. Trecutul se ascunde in cotloane intunecate. NU. Aici, La Noi o sa fim Doi, Doi si atat. Tu si Eu", mi-a raspuns M din nou, calm si m-a sarutat adanc pe frunte.
"Si totusi uneori apare ceva. Simt cum cineva forteaza usa. Un picior albicios de femeie batrana patrunde incet si Ea vrea sa se strecoare intre noi. O simt unoeri cum aluneca asa, ca o umbra rece si trista."
"Nu e amintirea mea. E in cotlonul tau. Eu traiesc prezentul intens cu tine"
"Si ce sa fac?"
"Alung-o!"
"O sa ma ajuti?"
"Da. O sa fiu langa tine tot timpul. Doar tu si eu. Ca intotdeauna."
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment