As vrea...

... sa ma cheme altfel. Andreea e banal, e comun, e numele tuturor pseudo-vedetelor sumar imbracate si cu buze colagenate. Imi amintesc... au trecut ceva ani... cand mama ma striga pe plaja si se mai intorceau inca 10 fetite. Hmmmmm.... As vrea sa ma cheme altfel... Nu stiu ... oricum. Poate un nume stupid. Marcela, de exemplu. Marcela ma face sa rad macar. E sec si predispus la bancuri proaste.
Si as mai vrea sa fi avut o porecla. Ce fel de om e ala fara porecla? !! Mi-am pus in repetate randuri intrebarea de ce prietenii nu mi-au gasit o porecla. Si God knows m-am straduit. M-am repozitionat de nenumarate ori. Mai intai a fost fata retrasa care asculta rock si grunge, apoi adolescenta in roz care radea zgomotos, tanara care facea glume proaste non-stop, colega care lucra in publicitate...

Staff...

Ascultam melodia celor de Kaiser Chiefs - Ruby, bineinteles - si mi-am dat seama ca inca mai am un chef nebun de viatza. De doua saptamani, in fiecare seara, ma duc sa inot apoi ma indrept rapid spre casa, dorindu-mi sa nu ma sune nimeni. Sa nu carecumva sa vrea cineva sa ne vedem.Placerea cea mai mare e sa ma pun in mijlocul patului cu gandul de a citi. Sfarsesc insa prin a ma uita la cele mai stupide filme de pe Antena 1 sau PROTV.
Dar diseara o sa citesc!

Ani de Liceu...

Acum cca o saptamana m-am intalnit la piscina cu prietenul meu din liceu. Ne mai vazusem si cu vreo 3 saptamani inainte... dupa o pauza de vreo 10 ani. Am povestit intre cateva lungimi de bazin, ne-am amintit ce faceam pe vremea aia, unde ieseam, cine cu cine era, ce mai face cutarescu... Ciudat, cand am plecat spre casa m-am simtit stupid de batrana. Imi repetam in gand "10 ani" si-mi venea atat de greu sa cred... E mult. E un deceniu! Sunt ingrozitor de batrana, mi-am zis si aproape mi-au dat lacrimile, lacrimi de nostalgie... nostalgia unor vremuri lipsite de griji, nostalgia noptilor in care visele erau mai colorate si mai multe. Ciudat cum pluteam atunci intr-o stare pufoasa de bien-etre permanent. Parca verile mi se pareau mai lungi si mai misto, unele locuri le simteam altfel... locuri de care azi rad si in care nu mai calc demult. Anii aceia, anii aceia senini pe care mama imi spunea ca-i voi regreta si eu ii radeam in nas... Anii in care prietenul meu din liceu m-a dus la "10 things I hate about you" (geesus intre timp Heath Ledger a si murit) si la primul film din seria "Mumia" (ganditi-va ca ruleaza de cateva saptamani bune "Mumia3"). Trec prin Romana, prin fata pe la KFC, locul nostru de intalnire... acolo veneau toti prietenii cand ieseam in oras. E plin de pusti acum... Imi vine sa zambesc si fug... fug inainte sa apuce vreunul sa-mi strecoare vreun "saru'mana"!

Titanic Romanian Version by me

The Girl:
Look, Jack, I'm flying!

Cristi:
Cine e Jack, fa?

show must go on

Ne-am intors din vacanta de vreo luna si am bagat in fortza pe niste kestii misto. Client misto, brief misto, ideile au curs!
Si eu am revenit. In real life si online! So, here I am again.:)

Am fugit...

Am fugit 1 luna si jumatate de propriul meu blog. Azi cand am vrut sa intru, nici macar nu mi-a mai luat adresa automat. Brusc m-am ingrijorat. Trebuie sa fac ceva. N-o sa-l las sa moara asa cum am facut cu micul meu caiet de poezii sau cu piesele de teatru incepute in nenumarate randuri. Si totusi am fugit de blogul meu. M-a speriat responsabilitatea de a scrie regulat si am facut ce fac de obicei. Am bagat capul in nisip ca strutul. Mi-am zis incontinuu "blog, ce blog? eu n-am blog..." Azi m-au cuprins sentimentele acelea groaznice de vina. Am inceput sa scriu si simteam ca-mi scartaie incheietura. Ba, mai mult! Imi gasesc greu cuvintele si trebuie sa stau pe-o fraza mai mult decat in mod normal. Deci luati acest post ca pe un exercitiu oarecum ingalat si timid de revenire in fortza. Ok... deci sa revin... Barcelona.

.... wishful thinking

Incepe sambata. De dimineata masina va parasi Bucurestiul indreptandu-se cu viteza legala catre Brasov. Ajunse in centrul vechi, langa Biserica Neagra, pe strada Johannes Gott, vom parca. Urmeaza plimbarea lunga prin minunatul centru vechi, prajiturile de la Vatra Ardealului. Noaptea e petrecere in cetate. Duminica dormim pana tarziu, foarte tarziu. Ne intoarcem luni seara. Marti la munca. Trei saptamani trec intr-o clipa. DEPARTURES. Pe 14 ne suim in avion si seara suntem in Barcelona, colindand strazile colorate. Shopping: papucei, rochite, gentute posh-like. Dali, Sagrada Familia si cam atat. Nu suport obiectivele turistice. Prefer sa le spun asa... ele se mai numesc si culturale, but that would certainly make me look stupid. Nopti cu multe grade in sange, fun, fun, fun. ARRIVALS. Inca trei saptamani de munca. Dimineata... o zi de iunie. DEPARTURES. Ma imbarc in avionul catre Nisa. Palais de Festival. E acolo unde l-am lasat si anul trecut. Ma perind printre cele mai tari lucrari de advertising din lume si ma simt mica... mica, dar in crestere. Intre seminarii fac ceva plaja si ma scald. Iubesc Mediterana. O sa mananc iar paste cu ton rosu la Laura. Inchin o portie in cinstea lui Mihai ca m-a rugat frumos. Saptamana trece repede. Vad tot felul de fete cunoscute de romani. Ii salut, ei se uita in alta parte. Suntem mult prea cool noi, cei din industrie.... Sper ca JC Decaux sa aiba si anul asta plaja cu bunatati deschisa. ARRIVALS. E cald, foarte cald. Stau prin casa ca am aer conditionat. In week-end o mai ard prin Vama. Ma duc la Metallica. DEPARTURES. Destinatie: Spania, Costa del sol. Zile insorite in care zac la soare si inot... inot enorm. Cocktailuri colorate, inghetata, paella. Miam. Pielea e arsa, ochii se fac verzi, verzi ca marea, parul se deschide oribil la culoare, calcaiele se inaspresc. ARRIVALS. 3 zile sa-mi spal lucrurile. DEPARTURES. London. Orasul freamata. Ma plimb cu Mihai. Nu mai am bani demult. Noroc cu el!:) trebuie sa ma abtin de la shopping. Sau mai bine imi maresc inca o data over draftul. E mai simplu. Vreau sa merg la club, el nu vrea. Seara pic obosita de atata mers, spre fericirea lui ca n-o sa mai insist cu iesitul. ARRIVALS. Cred ca o sa dorm vreo 2 zile. Shhhhh....

ps: characters and actions in the text above are pure fiction for the moment

imi plac lucrurile vechi...

si nu pentru ca a fi retro e pe trend. NU NU. si nu lucrurile vechi la modul antichitati. antichitatile nu-mi plac. au un miros ranced de praf statut si nu mi le-as pune niciodata in casa. cu greu imi pot imagina un sfesnic din vremuri pierdute pe imaculatul pervaz al termopanului din sufragerie... sau ma rog... din living.
imi plac lucrurile vechi si misterioase. imi plac cameele, dar nu am la ce sa le port. mi-am luat una o data. am tinut-o putin in mana si am parasit-o intr-cutie de plastic, una dintre cele 5 in care imi tin gablonturile, plasticele colorate achizitionate de-a lungul vremii.
imi plac pantofii vechi si sticlutele de parfum cu pietre incrustate pe care mama le ferea de manutele mele de copil jucaus. imi plac oglinjoarele cu broderii pe spate si papusile acelea ciudate, mult prea imbracate in danteluri.

Sunt ocupata..

Sunt asa de ocupata ca n-as vrea sa ma mai sune nimeni. Sunt asa de ocupata ca n-am timp sa vorbesc. Sunt foarte ocupata... nu mai pot sa scriu. Sunt atat de ocupata ca nu stiu ce se intampla in lume. Sunt atat de ocupata ca nu stiu ce se intampla in tara sau in Bucuresti, macar. De fapt, sunt asa de ocupata ca nu stiu ce se intampla langa mine. Cred ca ar putea sa plece toti oamenii de aici si eu tot nu mi-as da seama. Pentru ca sunt foarte ocupata. Sunt atat de ocupata pentru ca am lucruri importante de facut, dar ca pentru ca sunt prea ocupata nu reusesc sa le fac niciodata si pentru ca sunt prea ocupata sa fac lucrurile importante acum, atunci o sa fiu ocupata si de acum incolo.

cand o sa fiu mare vreau sa ma fac misto...

Gondry strikes again

"Be kind rewind", ultimul film in regia lui Michel Gondry:)
Da da este fix regizorul de videoclipuri (radio head, daft punk sau chemical brothers) sau regizorul de reclame (Levi's, Nesscafe). Omul este chiar tare. Aviz celor care vor sa-l cunoasca mai bine, recomand filmele "Human Nature" si "The Science of Sleep".
Enjoy!

Kurt Cobain

zilele astea e un documentar pe Discovery "The last 48 hours of Kurt Cobain". merita:)

lake of fire

Sexy Boy

cansei de ser sexy

un petit truc que j'aime...

cam asa...

Treceam a 10-a si inca mai credeam ca Zburatorul ajunge pana la etajul 4... Urmaream cu nesat virginal orice film american cu multi tineri: petreceri monstru, baieti frumosi, fete cuminti, povesti de dragoste aparent imposibile etc. Cenusarese moderne cu gentute de la Prada si printi rebeli care cantau la chitara electronica si nu fumau tutun.
In acea vara, la cinematograful Studio, am vazut "10 things I hate about you" si Patrick Verona (Heath Ledger) mi s-a parut foarte tare. Si eu imi doream un baiat rau in inocenta mea, un baiat rebel, certat cu orice lege a firii pe care eu urma sa-l aduc pe calea cea buna si care se va fi indragostit nebuneste de mine. Urma sa fugim in lume de mana si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Anii au trecut, aproape uitasem acest film cu desavarsire si totusi am simit ceva absurd cand eroul meu simbolic si-a dat obstescul sfarsit in urma unei supradoze de pastile.

PS: Tind sa cred ca Zburatorul chiar nu ajunge la etajul 4 si ca barbatilor nu le place sa cante romantze pe stadionul de fotbal.

May he rest in peace.

amintiri din copilarie...

Cand nu ne ducea tata la cinematograful Melodia sa vedem Rambo, Robocop sau Predator (intotdeauna am suspectat ca el voia cel mai mult sa vada filmele astea:)), stateam cu totii si ne uitam la televizor, aliniati pe canapeaua din sufragerie. Printre primele filme de referinta de dupa revolutie - "Neverending story": am ras, am plans, am stat cu sufletul la gura, m-am indragostit iremediabil de Atreyu, am vrut sa fiu printesa, i-am cerut lu' tata un caine zburator...
In memoriam:

sfarsitul depresiei... STOP!!! STAY AWAY FROM MEEEE!

I am water, my friend...

A cazut o lacrima. E jos, pe parchet. Sclipeste putin. Ma uit la ea. Ma vad in ea. Devin ea. Ma scufund incet in lacrima mea. Vreau sa ma inec in ea, dar nu pot. E atat de sarata incat orice as face ma duce in sus. Respir, desi nu vreau. Te aud inca. Te aud si incerc din nou sa ma scufund. Simt un gust sarat in gura... Deschid ochii si ma ustura. As vrea sa plang din nou, dar lacrima mea nu ma lasa.
Ma duc in jos. Am reusit! Zambesc. Nu-mi mai simt mainile. Smucesc privirea catre ele. S-au transformat in apa si curg. Curg si eu cu ele.
Ai deschis brusc usa. E curent si lacrima care sclipea s-a uscat. Pe parchet a mai ramas putina sare, dar nu stie nimeni.

Simt...

Ti-am simtit mirosul, mirosul de piele dulce-acrisor, mirosul tau de fulgi de porumb cu lapte. Ti-am simtit rasuflarea, respiratia ingreunata si sacadata. Ti-am simtit pasii, tarziu in noapte, furisandu-se spre pat. Poate ti-ai fi dorit sa nu-i simt, sa nu stiu ca ai venit, sa visez in lumea mea. Ti-am simtit trupul, intinzandu-se usor langa al meu si am vazut printre pleoape lumina televizorului aprins. Ti-am simtit atingerea si imbratisarea care ar fi trebuit sa ma faca sa iert totul din nou. Ti-am simtit nepasarea. Am simtit cand te-ai intors indiferent pe partea cealalta si-ai adormit fara sa te intrebi. Ti-am simtit, de dimineata, in glas indoiala, frica sa nu-mi amintesc ceva, sa nu-ti mai spun nimic. Si nu ti-am spus pentru ca nu am mai simtit nimic.

Si daca?

Si daca as pleca acum departe? Si daca m-as duce unde e cald si soare? Si daca m-as apuca de scuba diving? Si daca as intra in apa si as vedea o multime de pesti colorati? Si daca as face plaja si m-as rumeni un pic in obraji? Si daca as sta cu un cocktail imens si roz pe malul oceanului, fara nici o grija? Si daca Dan nu mi-ar spune chiar in clipa asta ca in Australia, in ocean, sunt serpi, crocodili de apa sarata si multi rechini? Si daca totul ar fi mai simplu?
Si daca...

Ok, plec acasa si ma culc.

si cateva imagini de vacanta... edificatoare:)

In Vacanta...

... a fost frumos. Bineinteles eternul sentiment ca un pic prea scurt, dar frumos. Mancare, plimbari. fun, schi si somn... o, da, somnul acela profund, lipsit de griji... somnul acela dupa o zi de schi si doua-trei cani de vin fiert sau orangenpunsch.
Pe scurt: am plecat de aici cu masina, eu la volan. Am cedat nervos undeva pe langa Budapesta, dar mi-am intrecut recordul anterior de ore la volan:) Am ajuns in Viena noaptea tarziu, am dormit, m-am trezit, am iesit in oras cu Mihai. Am baut cafea in lounge-ul nostru preferat, am ajuns in centru si am asteptat sa se insereze pentru ca eu voiam sa vad luminitele. Cam asa au trecut 2 zile. Am descoperit un restaurant italienesc genial in centrul Vienei si mi-am luat o pereche de cizme albe din care atarna ceva. Nu conteaza... sunt cool!:)
A urmat plecarea in grup spre partiile de schi. Noi am ramas ultimii. Stiam dinainte ca asa se va intampla. GPS-ul si-a facut datoria si ne-a dus la cabana... insa pe drumul ales de el. Aproape 100 de km pe ulite si prin sate semi-locuite. Ningea puternic... Am ajuns cu bine si am aflat ca puteam veni direct pe autostrada. Dar the hard way was funnier. Normal! Pentru aia care nu au condus.
Am adormit instant. Cabana draguta, paturile confortabile! A doua zi, un KaseSandwich, 30 de euro, 2 gondole si un teleschi si iata-ma sus pe Zell Am See! Ma uita in jos. oau! Ce de zapada! Schiurile imi aluneca usor. Panta e destul de abrupta. Ce bine ca inca mai stiu sa merg in plug!Ok. De ajuns. Devin penibila asa ca incep sa schiez usor ca sa pot sa ma uit si prin jur. Aleg o partie mai lejera. Greseala mea. Drumul o ia prin padure si bag schi-fond vreo juma de kilometru. In dreapta se face o partie de Bob. M-am saturat de mers pe schiuri. Si nu sunt singura. 2-3 americani rataciti stau si se uita spre partia de Bob. Ma uit la ei, ei la mine. La intrare e un semn mare cu "Schiatul interzis", insotit de o grafica relevanta. Ignoram. Ne avantam. In 5 minute sunt jos. Experienta ingusta si intunecata de bagat in sertar...
Seara. Obosita. Mananc o supa de ceapa delicioasa si friptura de vita cu fasole verde. Nu stiu cum am nimerit ca nu intelegeam nimic din meniu. E noaptea de Revelion si am hotarat sa mergem spre Salzburg sa vedem artificiile. Ma urc in masina. Plecam. Ningea slab. Se depusese. La 5 kilometri, in curba, derapez puternic, masina se invarte si iese in decor. Cauciucurile de vara n-au tinut... Proasta idee sa plec asa. In fine. In vreo 15 minute, cu ajutorul a doi tineri austrieci mai mult decat aratosi, scoatem masina din zapezi. Nici o avarie prea importanta. O janta stramba si 2-3 zgarieturi. Pfuu! Rasuflu usurata. Beau pana ma ametesc si ma culc sa uit.
1 ianuarie 2008. Urcam la 3000 de metri, pe Kaprun. E o zi superba si partia arata fabulos. Schiem vreo 4 ore. Nu ma mai satur. E cel mai frumos munte pe care l-am vazut vreodata. Cobor sa-mi iau un punsch ca nu ma mai tin picioarele. Ii astept pe ceilalti. Ajungem la cabana. Supa crema de usturoi si somn adanc.
Ultima zi de schi. E soare. M-am bronzat deja cu ochelarii de schi. Nu mai conteaza. Azi plecam mai devreme pentru ca mergem in Salzburg.
Salzburg. Cochet, desprins parca dintr-un basm. Strazi inguste, aer medieval. M-am indragostit subit.
Back to Viena. Dimineata bem o ultima cafea in Lounge si pornim la lungul drum catre casa. Am ajuns cu bine.