Ti-am simtit mirosul, mirosul de piele dulce-acrisor, mirosul tau de fulgi de porumb cu lapte. Ti-am simtit rasuflarea, respiratia ingreunata si sacadata. Ti-am simtit pasii, tarziu in noapte, furisandu-se spre pat. Poate ti-ai fi dorit sa nu-i simt, sa nu stiu ca ai venit, sa visez in lumea mea. Ti-am simtit trupul, intinzandu-se usor langa al meu si am vazut printre pleoape lumina televizorului aprins. Ti-am simtit atingerea si imbratisarea care ar fi trebuit sa ma faca sa iert totul din nou. Ti-am simtit nepasarea. Am simtit cand te-ai intors indiferent pe partea cealalta si-ai adormit fara sa te intrebi. Ti-am simtit, de dimineata, in glas indoiala, frica sa nu-mi amintesc ceva, sa nu-ti mai spun nimic. Si nu ti-am spus pentru ca nu am mai simtit nimic.
No comments:
Post a Comment