Kurt Cobain

zilele astea e un documentar pe Discovery "The last 48 hours of Kurt Cobain". merita:)

lake of fire

Sexy Boy

cansei de ser sexy

un petit truc que j'aime...

cam asa...

Treceam a 10-a si inca mai credeam ca Zburatorul ajunge pana la etajul 4... Urmaream cu nesat virginal orice film american cu multi tineri: petreceri monstru, baieti frumosi, fete cuminti, povesti de dragoste aparent imposibile etc. Cenusarese moderne cu gentute de la Prada si printi rebeli care cantau la chitara electronica si nu fumau tutun.
In acea vara, la cinematograful Studio, am vazut "10 things I hate about you" si Patrick Verona (Heath Ledger) mi s-a parut foarte tare. Si eu imi doream un baiat rau in inocenta mea, un baiat rebel, certat cu orice lege a firii pe care eu urma sa-l aduc pe calea cea buna si care se va fi indragostit nebuneste de mine. Urma sa fugim in lume de mana si sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Anii au trecut, aproape uitasem acest film cu desavarsire si totusi am simit ceva absurd cand eroul meu simbolic si-a dat obstescul sfarsit in urma unei supradoze de pastile.

PS: Tind sa cred ca Zburatorul chiar nu ajunge la etajul 4 si ca barbatilor nu le place sa cante romantze pe stadionul de fotbal.

May he rest in peace.

amintiri din copilarie...

Cand nu ne ducea tata la cinematograful Melodia sa vedem Rambo, Robocop sau Predator (intotdeauna am suspectat ca el voia cel mai mult sa vada filmele astea:)), stateam cu totii si ne uitam la televizor, aliniati pe canapeaua din sufragerie. Printre primele filme de referinta de dupa revolutie - "Neverending story": am ras, am plans, am stat cu sufletul la gura, m-am indragostit iremediabil de Atreyu, am vrut sa fiu printesa, i-am cerut lu' tata un caine zburator...
In memoriam:

sfarsitul depresiei... STOP!!! STAY AWAY FROM MEEEE!

I am water, my friend...

A cazut o lacrima. E jos, pe parchet. Sclipeste putin. Ma uit la ea. Ma vad in ea. Devin ea. Ma scufund incet in lacrima mea. Vreau sa ma inec in ea, dar nu pot. E atat de sarata incat orice as face ma duce in sus. Respir, desi nu vreau. Te aud inca. Te aud si incerc din nou sa ma scufund. Simt un gust sarat in gura... Deschid ochii si ma ustura. As vrea sa plang din nou, dar lacrima mea nu ma lasa.
Ma duc in jos. Am reusit! Zambesc. Nu-mi mai simt mainile. Smucesc privirea catre ele. S-au transformat in apa si curg. Curg si eu cu ele.
Ai deschis brusc usa. E curent si lacrima care sclipea s-a uscat. Pe parchet a mai ramas putina sare, dar nu stie nimeni.

Simt...

Ti-am simtit mirosul, mirosul de piele dulce-acrisor, mirosul tau de fulgi de porumb cu lapte. Ti-am simtit rasuflarea, respiratia ingreunata si sacadata. Ti-am simtit pasii, tarziu in noapte, furisandu-se spre pat. Poate ti-ai fi dorit sa nu-i simt, sa nu stiu ca ai venit, sa visez in lumea mea. Ti-am simtit trupul, intinzandu-se usor langa al meu si am vazut printre pleoape lumina televizorului aprins. Ti-am simtit atingerea si imbratisarea care ar fi trebuit sa ma faca sa iert totul din nou. Ti-am simtit nepasarea. Am simtit cand te-ai intors indiferent pe partea cealalta si-ai adormit fara sa te intrebi. Ti-am simtit, de dimineata, in glas indoiala, frica sa nu-mi amintesc ceva, sa nu-ti mai spun nimic. Si nu ti-am spus pentru ca nu am mai simtit nimic.