In asteptarea concediului...

Am observat un trend, in special in cazul corporatistilor. Mai, nene, astia traiesc pentru concediu. Viseaza la concediu, concediul e un scop in sine, totul graviteaza in jurul concediului. Deci viatza lor consta in cele 2 saptamani de concediu pe an. In rest, trag tare, muncesc... acumuleaza frustrari... totul pana la concediu. Mda... mi se pare foarte wrong abordarea. Pentru ca oricum dupa concediu te intorci la acelasi loc de munca lipsit de perspectiva, in acelasi rol de sluga corporatista si, eventual, la aceleasi probleme emotionale pe care incerci din rasputeri sa le ignori cat stai la soare. Deci da, draga corporatistule! Te vei intoarce in acelasi apartament ceausist pe care l-ai cumparat cu un credit pe 30 de ani si in acelasi pat gol pentru ca frustrarile acumulate indeparteaza cam orice partener stabil. Ca sa nu mai spun ca, de obicei, corporatistul isi petrece concediul in compania unor pseudo-prieteni, also known as "prietenii de iesit", genul cu care se vede in weekend si in concediu. Concluzie: concediul se transforma pe zi ce trece in oaza de libertate a alienatilor profesional si emotional... viatza nu este o "cursa" catre concediu, ar trebui sa fie mai ceva mai mult de atat:)