PRIMELE ZILE – PE MALUL DAMBOVITEI
M-am nascut intr-o zi de toamna, pe malul stang al Dambovitei. Mai simt si azi mirosul delicios al apei murdare si izul de saorma de langa culcusul nostru. Mai tarziu am aflat ca tata gasise niste resturi si i le adusese mamei in semn de recunostinta pentru cea de-a 7-a pereche de pui din anul acela de gratie. Eram, deci, al 14-lea mostenitor al familiei, insa singurul albinos din ultimii 5 ani.
La inceput a fost cald si bine. Intindeam botul nesigur si dadeam intotdeauna de tzatza generoasa a mamei. Primul contact cu realitatea damboviteana a fost mai mult fortat, dar definitiv. De atunci nu i-am mai vazut pe ai mei. Sau poate ca da… nu mi-as mai fi dat oricum seama. Tata a alunecat, din neatentie, pe o flegma cleioasa, de-un verde patrunzator. Cat ai clipi, coada lui cheala m-a maturat din culcusul protector si m-a trimis direct in Dambovita involburata. Ce dus rece si murdar! Am luat-o nesigur la vale si m-am agatat involuntar de primul carton de oua care mi-a iesit in cale. Curentul m-a purtat nestingherit in aval.
Pentru prima data am deschis larg ochii si am luat o gura mare de aer. Am sorbit cu nesat aroma de teava de esapament si am pivit in jur. In dreapta, un deal si, cocotata pe el, ditamai casoaia. Aveam sa aflu ca era Casa Poporului. Ulterior, am descoperit singur labirintul gigant de camere subterane. In stanga, alte case… Pe cer, o cioara sfrijita… ma ginise si-mi dadea tarcoale. Am sarit de pe cartonul salvator intr-un tufis de pe mal. Am petrecut noaptea acolo, inghetat, dar departe de orice pericol. Spre dimineata s-a umplut de frati mai mari, aflati in cautare de hrana. M-am tirat rapid ca deja se uitau urat la mine. Eram plapand si alb. Aratam ca un hamster pretentios, pierdut de vreo domnisoara curatzica.
Am mers spre Calea Victoriei, am urcat sus pe mal si am traversat in fuga. Am prins cu coada ochiului roata unei masini si cadavrul mai vechi al unei surate. M-am gandit pentru o clipa sa ma-ntorc s-o raschetez un pic da…
1 comment:
I Vote Gonzales...I <3 Gonzales...
aproape la fel de mult ca pe Stewie...
Post a Comment