hip hip hip hurray! marina se marita:)... cu mircea... gen:)
o super casa de piatra gen:)
ps: aren't they cuuute?!!!!
Friday, March 23, 2007
marinique's wedding
hip hip hip hurray! marina se marita:)... cu mircea... gen:)
o super casa de piatra gen:)
ps: aren't they cuuute?!!!!
Pink-flavored baby
Days of windy, sunny, sweetish hours
Passing through now one by one.
Feel the ice-creamly vanilla breeze
Taking her thoughts dance on hot sands.
Life turns into huge strawberry flavoredCandy.
In an endless shop of pleasures.
Heart beats fast, eyes open wide
Teeth shine in an enormous, happy smile
While she takes a big bite.
Suddenly, images flourish all around her
There she sees the manly warm hands caressing
Her trembling chest.
And feels her unborn baby
Looking for the magic liquid of her breast.
Passing through now one by one.
Feel the ice-creamly vanilla breeze
Taking her thoughts dance on hot sands.
Life turns into huge strawberry flavoredCandy.
In an endless shop of pleasures.
Heart beats fast, eyes open wide
Teeth shine in an enormous, happy smile
While she takes a big bite.
Suddenly, images flourish all around her
There she sees the manly warm hands caressing
Her trembling chest.
And feels her unborn baby
Looking for the magic liquid of her breast.
Outrageously making love
See the two damned bodies melt,
Willingly one in another
One is licking other’s neck
It’s the brown wet tongue of death.
Tripping like two virgin comets
Hard and awful touching skins
Painfully sweet movements.
Death’s embracement is so cold
And his body’s roughly hot.
Penetrating vines he gets there,
There where everything vibrates
And it gives the final orgasm
To his heart and then it ends.
Willingly one in another
One is licking other’s neck
It’s the brown wet tongue of death.
Tripping like two virgin comets
Hard and awful touching skins
Painfully sweet movements.
Death’s embracement is so cold
And his body’s roughly hot.
Penetrating vines he gets there,
There where everything vibrates
And it gives the final orgasm
To his heart and then it ends.
TRIP IN ROND LA ROMANA
TRIP ÎN ROND LA ROMANĂ – SCURT METRAJ
Gin cu Ghicitoru şi Păduche au ieşit azi la iarbă verde. Noaptea e calmă, cerul e senin şi din când în când mai bate vântul sau mai trece vreo maşină cu faza lungă aprinsă. Taman bine că mai vad şi ei pe unde calcă şi mai ocolesc măcar o parte din excrementele de câine vagabond. Gata! Şi-au găsit şi locul pe iarbă unde să se aşeze. Chiar pe centru, de unde se vede tot. Păduche scrutează cu ochi sticloşi împrejurimile şi vede primul cowboy-ul întins pe iarbă, privind meditativ în zare. Il bate pe Ghicitor pe umăr şi,
într-un sictir total, îl întreabă pe ăsta : « Il vezi şi tu frate ? E muci. » Urmează un râs isteric şi foarte zgomotos. Ghicitoru răspunde sobru, abia mişcându-şi buzele, cu privirea fixată pe cowboy: “Da, frate. Da ce caută ăsta aici? Nu vede că am venit noi şi noi suntem trei, trei frate! Băi, să -mi bag frate... în ţăranu ăsta american...” Gin, şoptit: Sşşşşş, nu vezi că luminile sunt pe el. Poate se filmează. Linişte proştilor, linişte!” Zgomot puternic de sirenă. Trece în viteză o maşină de poliţie. Cei trei prieteni se culcă pe iarbă şi pornesc târâş spre cowboy, cu privirile hulpave, înceţoşate de ketamina ieftină primită în curtea liceului acu vreo 2 zile. Păduche iar râde isteric, la fel şi Ghicitoru. Singur Gin continuă concentrat să se deplaseze calculat către cowboy-ul întors cu spatele. Gin pentru el: “There can be only one, frate. Inţelegi tu? I will fucking kill you...” Apoi strigă de nebun: “Are you talking to me, are you talking to me?” Râde isteric. Scoate briceagul din pantalonii aproape căzuţi în vine. Priveşte cu sânge şi nesaţ către cowboy-ul care e tot cu spatele. “Nici n-o să ştie ce l-a lovit” E tot mai aproape de el. Tine briceagul, parşiv, la spate. Deodată, Păduche ţipă ca apucat de streche : « Fraţilor, e moartea. N-o vedeţi, fraţilor ?! Mă linge pe gat şi are secure!” Se cară disperat, alergând ca nebunul pe şosea printre maşinile care îl claxonează repetat. Ghicitoru se uită la el şi râde mocnit: “He, he, frate e tare marfa asta. Să -mi bag....” Se schimonoseşte şi începe să urle cu lacrimi in ochi: “Frate, sunt oamenii-cârtiţă, uite-i frate. După mine au venit. Frate, eu plec cu ei ! » Gin nici nu-l vede când traversează de partea cealaltă, spre florărie şi dispare în noapte. Gin: « Must kill, must kill... » şi păşeşte sacadat spre cowboy-ul tolănit paşnic pe iarbă. Este tot mai aproape. De ce nu îi simte ăla rasuflarea în spate? Ce, nu-i e frică de el ? Il ignoră mai departe...Gin e un nimic. De ce i-ar fi frică de un puşti ? Dar el nu ştie că Gin are arma, o armă ascuţită, ucigaşă. Lama briceagului aruncă scântei în noapte. Ridică braţul şi îl lasă în jos cu putere. O dată şi înca o dată. Deja a treia oară atinge firele electrice şi se curentează. Cade pe iarbă şi geme de durere. Spre dimineaţă îl găsesc trecătorii şi ajunge la spital. Trip-ul se termină brusc şi violent acasă unde ta-su îl bate, iar el promite a mia oară că nu va mai umbla în cârdăşie cu Ghicitoru şi Păduche. In rond la Romană, billboard-ul luminat e varză. Cowboy-ul e pe jumătate hăcuit, iar din el ies firele electrice ca nişte maţe, împrăştiate peste tot. “Welcome to Marlboro Country”!
Gin cu Ghicitoru şi Păduche au ieşit azi la iarbă verde. Noaptea e calmă, cerul e senin şi din când în când mai bate vântul sau mai trece vreo maşină cu faza lungă aprinsă. Taman bine că mai vad şi ei pe unde calcă şi mai ocolesc măcar o parte din excrementele de câine vagabond. Gata! Şi-au găsit şi locul pe iarbă unde să se aşeze. Chiar pe centru, de unde se vede tot. Păduche scrutează cu ochi sticloşi împrejurimile şi vede primul cowboy-ul întins pe iarbă, privind meditativ în zare. Il bate pe Ghicitor pe umăr şi,
într-un sictir total, îl întreabă pe ăsta : « Il vezi şi tu frate ? E muci. » Urmează un râs isteric şi foarte zgomotos. Ghicitoru răspunde sobru, abia mişcându-şi buzele, cu privirea fixată pe cowboy: “Da, frate. Da ce caută ăsta aici? Nu vede că am venit noi şi noi suntem trei, trei frate! Băi, să -mi bag frate... în ţăranu ăsta american...” Gin, şoptit: Sşşşşş, nu vezi că luminile sunt pe el. Poate se filmează. Linişte proştilor, linişte!” Zgomot puternic de sirenă. Trece în viteză o maşină de poliţie. Cei trei prieteni se culcă pe iarbă şi pornesc târâş spre cowboy, cu privirile hulpave, înceţoşate de ketamina ieftină primită în curtea liceului acu vreo 2 zile. Păduche iar râde isteric, la fel şi Ghicitoru. Singur Gin continuă concentrat să se deplaseze calculat către cowboy-ul întors cu spatele. Gin pentru el: “There can be only one, frate. Inţelegi tu? I will fucking kill you...” Apoi strigă de nebun: “Are you talking to me, are you talking to me?” Râde isteric. Scoate briceagul din pantalonii aproape căzuţi în vine. Priveşte cu sânge şi nesaţ către cowboy-ul care e tot cu spatele. “Nici n-o să ştie ce l-a lovit” E tot mai aproape de el. Tine briceagul, parşiv, la spate. Deodată, Păduche ţipă ca apucat de streche : « Fraţilor, e moartea. N-o vedeţi, fraţilor ?! Mă linge pe gat şi are secure!” Se cară disperat, alergând ca nebunul pe şosea printre maşinile care îl claxonează repetat. Ghicitoru se uită la el şi râde mocnit: “He, he, frate e tare marfa asta. Să -mi bag....” Se schimonoseşte şi începe să urle cu lacrimi in ochi: “Frate, sunt oamenii-cârtiţă, uite-i frate. După mine au venit. Frate, eu plec cu ei ! » Gin nici nu-l vede când traversează de partea cealaltă, spre florărie şi dispare în noapte. Gin: « Must kill, must kill... » şi păşeşte sacadat spre cowboy-ul tolănit paşnic pe iarbă. Este tot mai aproape. De ce nu îi simte ăla rasuflarea în spate? Ce, nu-i e frică de el ? Il ignoră mai departe...Gin e un nimic. De ce i-ar fi frică de un puşti ? Dar el nu ştie că Gin are arma, o armă ascuţită, ucigaşă. Lama briceagului aruncă scântei în noapte. Ridică braţul şi îl lasă în jos cu putere. O dată şi înca o dată. Deja a treia oară atinge firele electrice şi se curentează. Cade pe iarbă şi geme de durere. Spre dimineaţă îl găsesc trecătorii şi ajunge la spital. Trip-ul se termină brusc şi violent acasă unde ta-su îl bate, iar el promite a mia oară că nu va mai umbla în cârdăşie cu Ghicitoru şi Păduche. In rond la Romană, billboard-ul luminat e varză. Cowboy-ul e pe jumătate hăcuit, iar din el ies firele electrice ca nişte maţe, împrăştiate peste tot. “Welcome to Marlboro Country”!
PORK (monolog)
Anda, o tipa pe la vreo 20 de ani, slaba, blonda, misto ca look si atitudine. Poarta pe cap o pereche de ochelari de soare fumurii. Se uita pe geam si din cand in cand se mai stramba, ca si cum nu i-ar conveni ceva.
Anda:
Ei bine, asta e ce sa fac acum? Chiar nu mai am ce…O data ca m-a vazut si Alex si apoi, ca s-a prins si el ca ceva nu e in regula dupa ce am vorbit la telefon. Asa ca mai bine recunosc direct si n-o mai dau la intors. Desi…desi cred ca l-as putea imbarliga cumva…mi-a iesit si pana acum. Pe fata i se intipareste un zambet parsiv. Ok. Ar trebui sa ma gandesc bine. Eram la masa cu el, deci…aici nu pot sa neg. Apoi l-am luat in gura…bun…Apoi am plecat cu el la dans si s-a vazut clar ca-mi placea. De fapt, da. Chiar imi placea. Si m-am saturat sa ma tot ascund de Abdul. Poate ca ar trebui sa pun piciorul in prag si sa-i spun o data pentru totdeauna! Si daca totusi fac o greseala? Daca totusi chiar trebuie sa-mi tin gura de data asta si sa merg pe burta? Eu si gura mea mare… Mereu am avut de pierdut si niciodata nu m-am invatat minte. Ofteaza, se duce spre oglinda si se uita la ea fix, cu un aer dezaprobator. Nu pot sa ma mai abtin si gata! Ori ma accepta asa cum sunt eu de fapt, ori la revedere si-un praz verde!...cum ar spune maica-mea! Rade putin, mai mult in sinea ei, caci pe fata i se intrezareste doar un zambet foarte subtil. Doamne, ce vocabular mai are si ea cateodata! Parca mi-e mie jena de ce zice. In fine…Sa revin la problema mea ca arde, arde tare de data asta. Deci mai mult ca sigur azi Abdul se duce la birou. Si la birou e si Alex. Dar, din cate stiu eu, ce mi-a zis el aseara pleaca pe santier dupa ce trimite cateva mailuri scurte. Mda… asta e bine, bine pentru mine ca mai castig timp. Cu putin noroc, iubi, se va intoarce de pe santier dupa ora 6. Alex are familie si nu prea sta peste program. Sunt sigura ca are destul de mult bun-simt incat sa nu-i dea un mail cu asta. Da, da. Sunt sigura ca-i va spune personal ceva atat de important, mai ales ca sunt prieteni. Nu, ei chiar nu sunt angajat-patron, deci…Deci as mai putea castiga chiar si o zi, cu putin noroc. Daca am o zi… Zambeste malitios, parca ar complota in sinea ei. Ei, bine daca am o zi ma scot. Ascund toate urmele si diseara fac pe sfanta. Ii pregatesc o super cina romantica, imi iau chilotii roz de dantela si-i dau desertul…Apoi ii tin un discurs frumos despre incredere…despre cata incredere am eu in el si cum ar trebui sa aiba si el in mine ca merit…bla bla bla….Sunt sigura ca ar pune imediat botu` la asa ceva. Si scap. Din nou! Desi m-a vazut o groaza de lume cu el in mana. Nu! Abdul ma crede pe mine. Intotdeauna m-a crezut pe mine pentru ca am stiut cum sa-l iau, am stiut cum sa-l fac fericit si…in afara de micile astea scapari eu sunt o fata buna. Si…si tare cuminte chiar…as putea zice…cu mana pe inima…Isi duce mana catre inima si suspina inocent. Se uita in gol cu ochii ei mari. Dar daca o sa ajung sa nu mai pot trai eu cu mine? Daca n-o sa ma mai lase constiinta sa dorm noaptea? Eu stiu ca l-am inselat, ca i-am inselat asteptarile...Asta cum o rezolv? Mda…cred ca as putea sa ma mint si pe mine. Sa-mi spun de cateva ori ca nu s-a intamplat. Pana ajung sa cred ca asa e…dar pana cand tine asta? Pana data viitoare. Pentru ca sunt sigura ca n-am sa ma pot abtine si am s-o fac din nou. Cel mai probabil exact in acelasi loc, in acelasi grup…Mda. Sunt o pofticioasa, o gurmanda si nu ma satur niciodata. Si nici macar nu vad de ce ar trebui sa ma abtin neaparat…Ce? Eu sunt musulmana? M-a cerut el vreo clipa de nevasta? Daca stau bine sa ma gandesc eu n-am pacatuit cu nimic, prin urmare n-am nici o vina, deci de ce m-ar mustra constiinta sau ar trebui sa ma ascund? Ete, na. Acum e putin iritata chiar si pare foarte stapana pe sine dintr-o data. Uite chiar acum pun mana, sau mai bine zis gura si o fac din nou. Se duce spre un frigider, deschide usa si scoate un mare picior de porc afumat din el. Musca mult si cu pofta. Pare foarte satisfacuta. Ei, bine, chiar ma simt ok. In plus, placerea gustului de proc nu se compara cu nimic. Mai ia o gura, la fel de mare….
Anda:
Ei bine, asta e ce sa fac acum? Chiar nu mai am ce…O data ca m-a vazut si Alex si apoi, ca s-a prins si el ca ceva nu e in regula dupa ce am vorbit la telefon. Asa ca mai bine recunosc direct si n-o mai dau la intors. Desi…desi cred ca l-as putea imbarliga cumva…mi-a iesit si pana acum. Pe fata i se intipareste un zambet parsiv. Ok. Ar trebui sa ma gandesc bine. Eram la masa cu el, deci…aici nu pot sa neg. Apoi l-am luat in gura…bun…Apoi am plecat cu el la dans si s-a vazut clar ca-mi placea. De fapt, da. Chiar imi placea. Si m-am saturat sa ma tot ascund de Abdul. Poate ca ar trebui sa pun piciorul in prag si sa-i spun o data pentru totdeauna! Si daca totusi fac o greseala? Daca totusi chiar trebuie sa-mi tin gura de data asta si sa merg pe burta? Eu si gura mea mare… Mereu am avut de pierdut si niciodata nu m-am invatat minte. Ofteaza, se duce spre oglinda si se uita la ea fix, cu un aer dezaprobator. Nu pot sa ma mai abtin si gata! Ori ma accepta asa cum sunt eu de fapt, ori la revedere si-un praz verde!...cum ar spune maica-mea! Rade putin, mai mult in sinea ei, caci pe fata i se intrezareste doar un zambet foarte subtil. Doamne, ce vocabular mai are si ea cateodata! Parca mi-e mie jena de ce zice. In fine…Sa revin la problema mea ca arde, arde tare de data asta. Deci mai mult ca sigur azi Abdul se duce la birou. Si la birou e si Alex. Dar, din cate stiu eu, ce mi-a zis el aseara pleaca pe santier dupa ce trimite cateva mailuri scurte. Mda… asta e bine, bine pentru mine ca mai castig timp. Cu putin noroc, iubi, se va intoarce de pe santier dupa ora 6. Alex are familie si nu prea sta peste program. Sunt sigura ca are destul de mult bun-simt incat sa nu-i dea un mail cu asta. Da, da. Sunt sigura ca-i va spune personal ceva atat de important, mai ales ca sunt prieteni. Nu, ei chiar nu sunt angajat-patron, deci…Deci as mai putea castiga chiar si o zi, cu putin noroc. Daca am o zi… Zambeste malitios, parca ar complota in sinea ei. Ei, bine daca am o zi ma scot. Ascund toate urmele si diseara fac pe sfanta. Ii pregatesc o super cina romantica, imi iau chilotii roz de dantela si-i dau desertul…Apoi ii tin un discurs frumos despre incredere…despre cata incredere am eu in el si cum ar trebui sa aiba si el in mine ca merit…bla bla bla….Sunt sigura ca ar pune imediat botu` la asa ceva. Si scap. Din nou! Desi m-a vazut o groaza de lume cu el in mana. Nu! Abdul ma crede pe mine. Intotdeauna m-a crezut pe mine pentru ca am stiut cum sa-l iau, am stiut cum sa-l fac fericit si…in afara de micile astea scapari eu sunt o fata buna. Si…si tare cuminte chiar…as putea zice…cu mana pe inima…Isi duce mana catre inima si suspina inocent. Se uita in gol cu ochii ei mari. Dar daca o sa ajung sa nu mai pot trai eu cu mine? Daca n-o sa ma mai lase constiinta sa dorm noaptea? Eu stiu ca l-am inselat, ca i-am inselat asteptarile...Asta cum o rezolv? Mda…cred ca as putea sa ma mint si pe mine. Sa-mi spun de cateva ori ca nu s-a intamplat. Pana ajung sa cred ca asa e…dar pana cand tine asta? Pana data viitoare. Pentru ca sunt sigura ca n-am sa ma pot abtine si am s-o fac din nou. Cel mai probabil exact in acelasi loc, in acelasi grup…Mda. Sunt o pofticioasa, o gurmanda si nu ma satur niciodata. Si nici macar nu vad de ce ar trebui sa ma abtin neaparat…Ce? Eu sunt musulmana? M-a cerut el vreo clipa de nevasta? Daca stau bine sa ma gandesc eu n-am pacatuit cu nimic, prin urmare n-am nici o vina, deci de ce m-ar mustra constiinta sau ar trebui sa ma ascund? Ete, na. Acum e putin iritata chiar si pare foarte stapana pe sine dintr-o data. Uite chiar acum pun mana, sau mai bine zis gura si o fac din nou. Se duce spre un frigider, deschide usa si scoate un mare picior de porc afumat din el. Musca mult si cu pofta. Pare foarte satisfacuta. Ei, bine, chiar ma simt ok. In plus, placerea gustului de proc nu se compara cu nimic. Mai ia o gura, la fel de mare….
Thursday, March 22, 2007
Subscribe to:
Posts (Atom)
