Anda, o tipa pe la vreo 20 de ani, slaba, blonda, misto ca look si atitudine. Poarta pe cap o pereche de ochelari de soare fumurii. Se uita pe geam si din cand in cand se mai stramba, ca si cum nu i-ar conveni ceva.
Anda:
Ei bine, asta e ce sa fac acum? Chiar nu mai am ce…O data ca m-a vazut si Alex si apoi, ca s-a prins si el ca ceva nu e in regula dupa ce am vorbit la telefon. Asa ca mai bine recunosc direct si n-o mai dau la intors. Desi…desi cred ca l-as putea imbarliga cumva…mi-a iesit si pana acum. Pe fata i se intipareste un zambet parsiv. Ok. Ar trebui sa ma gandesc bine. Eram la masa cu el, deci…aici nu pot sa neg. Apoi l-am luat in gura…bun…Apoi am plecat cu el la dans si s-a vazut clar ca-mi placea. De fapt, da. Chiar imi placea. Si m-am saturat sa ma tot ascund de Abdul. Poate ca ar trebui sa pun piciorul in prag si sa-i spun o data pentru totdeauna! Si daca totusi fac o greseala? Daca totusi chiar trebuie sa-mi tin gura de data asta si sa merg pe burta? Eu si gura mea mare… Mereu am avut de pierdut si niciodata nu m-am invatat minte. Ofteaza, se duce spre oglinda si se uita la ea fix, cu un aer dezaprobator. Nu pot sa ma mai abtin si gata! Ori ma accepta asa cum sunt eu de fapt, ori la revedere si-un praz verde!...cum ar spune maica-mea! Rade putin, mai mult in sinea ei, caci pe fata i se intrezareste doar un zambet foarte subtil. Doamne, ce vocabular mai are si ea cateodata! Parca mi-e mie jena de ce zice. In fine…Sa revin la problema mea ca arde, arde tare de data asta. Deci mai mult ca sigur azi Abdul se duce la birou. Si la birou e si Alex. Dar, din cate stiu eu, ce mi-a zis el aseara pleaca pe santier dupa ce trimite cateva mailuri scurte. Mda… asta e bine, bine pentru mine ca mai castig timp. Cu putin noroc, iubi, se va intoarce de pe santier dupa ora 6. Alex are familie si nu prea sta peste program. Sunt sigura ca are destul de mult bun-simt incat sa nu-i dea un mail cu asta. Da, da. Sunt sigura ca-i va spune personal ceva atat de important, mai ales ca sunt prieteni. Nu, ei chiar nu sunt angajat-patron, deci…Deci as mai putea castiga chiar si o zi, cu putin noroc. Daca am o zi… Zambeste malitios, parca ar complota in sinea ei. Ei, bine daca am o zi ma scot. Ascund toate urmele si diseara fac pe sfanta. Ii pregatesc o super cina romantica, imi iau chilotii roz de dantela si-i dau desertul…Apoi ii tin un discurs frumos despre incredere…despre cata incredere am eu in el si cum ar trebui sa aiba si el in mine ca merit…bla bla bla….Sunt sigura ca ar pune imediat botu` la asa ceva. Si scap. Din nou! Desi m-a vazut o groaza de lume cu el in mana. Nu! Abdul ma crede pe mine. Intotdeauna m-a crezut pe mine pentru ca am stiut cum sa-l iau, am stiut cum sa-l fac fericit si…in afara de micile astea scapari eu sunt o fata buna. Si…si tare cuminte chiar…as putea zice…cu mana pe inima…Isi duce mana catre inima si suspina inocent. Se uita in gol cu ochii ei mari. Dar daca o sa ajung sa nu mai pot trai eu cu mine? Daca n-o sa ma mai lase constiinta sa dorm noaptea? Eu stiu ca l-am inselat, ca i-am inselat asteptarile...Asta cum o rezolv? Mda…cred ca as putea sa ma mint si pe mine. Sa-mi spun de cateva ori ca nu s-a intamplat. Pana ajung sa cred ca asa e…dar pana cand tine asta? Pana data viitoare. Pentru ca sunt sigura ca n-am sa ma pot abtine si am s-o fac din nou. Cel mai probabil exact in acelasi loc, in acelasi grup…Mda. Sunt o pofticioasa, o gurmanda si nu ma satur niciodata. Si nici macar nu vad de ce ar trebui sa ma abtin neaparat…Ce? Eu sunt musulmana? M-a cerut el vreo clipa de nevasta? Daca stau bine sa ma gandesc eu n-am pacatuit cu nimic, prin urmare n-am nici o vina, deci de ce m-ar mustra constiinta sau ar trebui sa ma ascund? Ete, na. Acum e putin iritata chiar si pare foarte stapana pe sine dintr-o data. Uite chiar acum pun mana, sau mai bine zis gura si o fac din nou. Se duce spre un frigider, deschide usa si scoate un mare picior de porc afumat din el. Musca mult si cu pofta. Pare foarte satisfacuta. Ei, bine, chiar ma simt ok. In plus, placerea gustului de proc nu se compara cu nimic. Mai ia o gura, la fel de mare….
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment