TRIP IN ROND LA ROMANA

TRIP ÎN ROND LA ROMANĂ – SCURT METRAJ




Gin cu Ghicitoru şi Păduche au ieşit azi la iarbă verde. Noaptea e calmă, cerul e senin şi din când în când mai bate vântul sau mai trece vreo maşină cu faza lungă aprinsă. Taman bine că mai vad şi ei pe unde calcă şi mai ocolesc măcar o parte din excrementele de câine vagabond. Gata! Şi-au găsit şi locul pe iarbă unde să se aşeze. Chiar pe centru, de unde se vede tot. Păduche scrutează cu ochi sticloşi împrejurimile şi vede primul cowboy-ul întins pe iarbă, privind meditativ în zare. Il bate pe Ghicitor pe umăr şi,
într-un sictir total, îl întreabă pe ăsta : « Il vezi şi tu frate ? E muci. » Urmează un râs isteric şi foarte zgomotos. Ghicitoru răspunde sobru, abia mişcându-şi buzele, cu privirea fixată pe cowboy: “Da, frate. Da ce caută ăsta aici? Nu vede că am venit noi şi noi suntem trei, trei frate! Băi, să -mi bag frate... în ţăranu ăsta american...” Gin, şoptit: Sşşşşş, nu vezi că luminile sunt pe el. Poate se filmează. Linişte proştilor, linişte!” Zgomot puternic de sirenă. Trece în viteză o maşină de poliţie. Cei trei prieteni se culcă pe iarbă şi pornesc târâş spre cowboy, cu privirile hulpave, înceţoşate de ketamina ieftină primită în curtea liceului acu vreo 2 zile. Păduche iar râde isteric, la fel şi Ghicitoru. Singur Gin continuă concentrat să se deplaseze calculat către cowboy-ul întors cu spatele. Gin pentru el: “There can be only one, frate. Inţelegi tu? I will fucking kill you...” Apoi strigă de nebun: “Are you talking to me, are you talking to me?” Râde isteric. Scoate briceagul din pantalonii aproape căzuţi în vine. Priveşte cu sânge şi nesaţ către cowboy-ul care e tot cu spatele. “Nici n-o să ştie ce l-a lovit” E tot mai aproape de el. Tine briceagul, parşiv, la spate. Deodată, Păduche ţipă ca apucat de streche : « Fraţilor, e moartea. N-o vedeţi, fraţilor ?! Mă linge pe gat şi are secure!” Se cară disperat, alergând ca nebunul pe şosea printre maşinile care îl claxonează repetat. Ghicitoru se uită la el şi râde mocnit: “He, he, frate e tare marfa asta. Să -mi bag....” Se schimonoseşte şi începe să urle cu lacrimi in ochi: “Frate, sunt oamenii-cârtiţă, uite-i frate. După mine au venit. Frate, eu plec cu ei ! » Gin nici nu-l vede când traversează de partea cealaltă, spre florărie şi dispare în noapte. Gin: « Must kill, must kill... » şi păşeşte sacadat spre cowboy-ul tolănit paşnic pe iarbă. Este tot mai aproape. De ce nu îi simte ăla rasuflarea în spate? Ce, nu-i e frică de el ? Il ignoră mai departe...Gin e un nimic. De ce i-ar fi frică de un puşti ? Dar el nu ştie că Gin are arma, o armă ascuţită, ucigaşă. Lama briceagului aruncă scântei în noapte. Ridică braţul şi îl lasă în jos cu putere. O dată şi înca o dată. Deja a treia oară atinge firele electrice şi se curentează. Cade pe iarbă şi geme de durere. Spre dimineaţă îl găsesc trecătorii şi ajunge la spital. Trip-ul se termină brusc şi violent acasă unde ta-su îl bate, iar el promite a mia oară că nu va mai umbla în cârdăşie cu Ghicitoru şi Păduche. In rond la Romană, billboard-ul luminat e varză. Cowboy-ul e pe jumătate hăcuit, iar din el ies firele electrice ca nişte maţe, împrăştiate peste tot. “Welcome to Marlboro Country”!