Wednesday, December 5, 2007

Alo!!!


E cineva acolo?
Liniste.
In capul meu e liniste. O liniste absoluta. Am savurat-o vreo 2 zile. Am crezut ca sa revina zgomotul acela ritmic, la un moment dat. Dar nu a fost asa. Si linistea ma sperie acum. N-as fi crezut ca nu ma pot gandi la nimic... atat de mult. Descopar, lipsita de orice urma de entuziasm, noi dimensiuni ale propriei minti. Imi dau seama ca as putea trai fara sa ma gandesc la ceva anume. Am capacitatea fantastica de a sta ore intregi cu ochii fixati intr-o farfurie goala fara sa-mi pun intrebari si fara sa ma plictisesc. Pot sa stau la televizor, in fata lui, fara sa-i dau drumul. Si mai pot sa zac in pat, semi-acoperita, cu privirea atintita in tavan. Efortul suprem al acestei stari ar fi sa-mi tarasc picioarele greoi dintr-o camera in cealalta. Inertia mintii ingreuneaza groaznic de tare membrele. Le ridic pe rand, ma ajut de diverse obiecte si-mi indeplinesc telul. Un picior, apoi celalalt... si din nou.
Capul, capul acesta gol... e atat de greu!

Monday, December 3, 2007

Luminile de Craciun de pe Magheru...

... sunt tot mai putine si mai sarace. Si nu, nu e de la faptul ca imbatranesc eu si le vad altfel. M-am documentat intens in acest sens.
Pe scurt, sunt profund dezamagita. Imi plac sarbatorile, imi place sa le simt intens, in strada. Asa ca sambata am iesit sa asist la marea aprindere. Eu si inca vreo suta de mii de bucuresteni sedusi de magia Craciunului sau care pur si simplu se plictiseau acasa, in fata televizorului. Bulevardele centrale erau complet blocate. Nu se misca nimeni. Pe trotuare, te calcai efectiv in picioare. Am sunat o prietena si am ramas la o ciocolata calda, cu multa frisca. Aproape de centru. Am tras suficient de mult de comanda ca sa se aprinda luminile si oamenii sa se care. Era vreo 11 noaptea cand am luat-o la picior pe Magheru. La inceput, am crezut ca nu s-au aprins inca luminile de Craciun. "N-are cum. Doar atat?". Cateva beculete sfrijite. Punctul forte: efectul de ninsoare. Niste tzurtzuri electrici din care picura lumina incontinuu... ma rog, din care se scurgea ceva cu ultimele-i puteri. Am luat un taxi si n-am mai privit inapoi. Daca unii se intreaba unde sunt zapezile de altadata, eu ma intreb unde sunt luminitele acelea multe, magice, licuricii colorati pe sub care ma plimbam ca intr-o poveste cu zane si spiridusi. Cineva le-a stins cu buna stiinta. O mana gigantica a apasat butonul de "off" apoi m-a palmuit cu ura, in timp ce o voce ascutita mi-a soptit sec: "Trezeste-te, fetito!"

Scurt prezentare iconica a luminilor de Craciun din ultimii ani - flash back:






Wednesday, November 28, 2007

Scuze!


Azi trebuie sa scriu. Deja ma poseda un sentiment crunt de vina. Faza cu "nu am avut timp" nu mai tine nici chiar pentru mine. Imi dau seama ca iar am cautat o scuza si de data, fara sa mi-o ceara cineva. Si nici macar nu e prima oara. De cate ori nu ne-am cautat scuze pentru noi, doar ca sa ne simtim mai bine, sa avem o justificare... de obicei pentru ceva ce nu am facut. Avem tendinta asta oarecum penibila de a ne ascunde capul in nisip pentru a scapa de spiridusii constiintei. Multi si mici, cu priviri dezaprobatoare.

Eu, una, nu am atat de multi spiridusi din astia, dar o am pe mama. O mama foarte buna dar inzestrata cu acel "dar" de a-mi aminti regulat chestii pe care nu le-am facut sau pe care nu le-am terminat. Chestii de care uneori as vrea sa uit si nu pot. Cred ca daca ar fi posibil, mama s-ar aseza confortabil pe umarul meu drept tinand un betigas cu capat de vata pentru urechi. Din cand in cand l-ar introduce in urechea mea sa fie sigura ca nu am scuza ca nu aud si apoi m-ar intreba: "Auzi? Cand ai de gand sa...?" - asta e formularea standard.


As vrea sa-i pot da in fiecare zi, de dimineata, o pastila cu scuze... s-o inghita usor pe stomacul gol si sa-si faca efectul imediat. Sa nu mai fiu nevoita sa le caut eu, sa-mi dau seama de penibilitatea lor... Si atunci cand vrea sa-mi aminteasca din nou de ceva ce nu am facut, sa se opreasca brusc si sa-si dea singura explicatii. Inca lucrez la formula complexa a unei astfel de pilule... Daca-mi iese o voi tine doar pentru mine oricum ca sa nu stiti cand v-o administrez.

Thursday, November 15, 2007

Nirvana state of mind...


I THINK I DIED ALONE A LONG, LONG TIME AGO

We passed upon the stair, we spoke of was and when
Although I wasn't there, he said I was his friend
Which came as some surprise I spoke into his eyes
I thought you died alone, a long long time ago
Oh no, not me
I never lost control
You're face to face
With the man who sold the world
I laughed and shook his hand, and made my way back home
I searched for form and land, for years and years I roamed
I gazed a gazley stare at all the millions here
We must have died along, a long long time ago
Who knows? not me
We never lost control
You're face to face
With the man who sold the world

imi vine sa-mi iau campii...



... o da! tot caut sa fac ceva, altceva decat sa ma duc la birou si nu-mi iese. As vrea sa am un hobby, dar nu am. As vrea sa am o pasiune in afara scrisului... ceva mai practic, dar nu gasesc. Am vrut sa ma apuc de dansuri si nu am descoperit nici o sala misto in apropiere, am vrut sa ma duc la patinoar si nu s-a deschis. Ma simt grasa si urata... sau numai grasa uneori. Ma uit la poze cu femei frumoase, ma uit la poze cu mine acum vreo 4 ani si nu mai vad nicio asemanare.
Flirtul cica ridica moralul... dar nu poti flirta in fiecare zi. Nu ai tot timpul cu cine si mi se pare obositor, de cele mai multe ori. Oare flirtul poate fi o pasiune? Eu cred ca da. Ca orice pasiune iti da starea aia de fulfillment, de implinire. Vinovata? Ar trebui sa ma simt vinovata? Nu. Absolut nu. Pentru ca flirtul este o metoda de socializare, iar eu sunt o fiinta sociala. Eu cred ca flirtul ne salveaza din rutina si cine nu recunoaste ca-l practica, de fapt, nu-si da seama. Si mai e si prejudecata aia ca "da, domne iti place sa flirtezi acum ca ai fost naspa in liceu si nu se uita nimeni la tine!". E hai! Adica imi ziceti voi mie ca numai copiii urati flirteaza cand se fac mari. Pai atunci hai sa ne luam cu toatele barbatii dupa poza din liceu... asa ca sa fim sigure ca nu mai intorc capul dupa frumusetile autohtone!

Si a doua chestie, acum ca "m-am asezat la casa mea" inseamna ca sunt casnica? Si daca nu fac nimic, adica nu spal, nu gatesc, nu fac curat tot casnica se cheama?

Pana imi elucidez exact pozitia in societate, ma duc sa scriu pentru birou... era ceva cu un wobbler pe mail.

Wednesday, November 7, 2007

zau ca era soare






si noi eram la mare. vreau sa fac o baie calda acum. sa ma scufund cu totul si apoi sa dorm, sa dorm pana la vara...

mi-am amintit de vara... era soare

Thursday, November 1, 2007

lately...

ploua oribil. marunt si rece. nu-mi place toamna tarzie si umeda. poate ca de aia m-am si nascut intr-o primavara frumoasa, spre sfarsit.

Ieri m-am mutat "acasa", inapoi in casa in care am copilarit. acolo e "acasa". Cartierul cu proasta lui faima si totusi atat de linistit, geamurile mari, soarele care intra, in fiecare dimineata, pe fereastra camerei mele. casa mare si aerisita, pozele cu ai mei, mirosul, mirosul de perete si de gresie termoizolanta...

acum e plin de saci peste tot si cel mai mult mi-as dori sa apara doua maini imense care sa puna totul in ordine... nu vreau sa despachetez sacii, n-am chef, vreau sa stau in pat, sa zac si sa ma uit la televizor! da, la televizor! eu si M avem televizor, si nu unul, ci 3. asta dupa un an juma fara. imi place de M cand se uita tamp catre cutia cu imagini si parca nu s-ar mai dezlipi de ea, pentru ca apoi sa-mi precizeze inca o data "nu, nu e bine sa avem televizor... iti spun eu!"

am o tuse seaca si ma enerveaza cumplit. probabil pentru ca de o saptamana nu am mai fumat deloc. m-am lasat, la fel de repede cum m-am apucat. pot spune ca am fumat 6 luni in viata. am mai bifat un viciu! what's next?

si vreau sa dorm si sa nu mai visez prostii si oameni pe care nu-i sufar. da, da...

Friday, October 26, 2007

romance, anyone?

O floare de camp, o atingere suava, un sarut docil, un simplu "te iubesc", o noapte lunga si apoi ani si ani. Un gest neasteptat, o mana grabita sa te atinga oricand, o voce atat de familiara, o lumina delicata in ochi. Azi. Aproape imposibil si totusi... Da! Exista persoana care va sta langa tine sa va uitati la desene animate, omul care va suna in fiecare seara la usa, la aceeasi ora.

E urat afara. E frumos inauntru.

Thursday, October 25, 2007

special pentru toate fetele!

Am descoperit acum vreun an un medic foarte bun care mi-a spus ca acest tip de cancer (de col) se transmite pe cale stiti voi de care:). Formele mai simple ale virusului cancerigen dau niste negi care pot deveni si ei periculosi. In plus, ei pot recidiva. Prin urmare nu poti fi niciodata sigura ca ai scapat de ei definitiv si ii poti transmite oricand oricarui partener. Oarecum scarbos.. In plus, exista riscul sa-i transmiti bebelusului tau:(

Formele mai nasoale sunt cele care pot declansa cancerul repede.

Orice femeie pana in 26 de ani inclusiv poate acum sa-si faca un vaccin impotriva acestor virusi. Mai intai, insa, trebuie sa-si faca analizele sa fie sigura ca nu are deja virusul in ea, activ sau nu (daca s-a manifestat deja, sorry:(. In acest caz, nu puteti face vaccinul... nu e indicat.

In fine, trebuie vorbit cu un medic foarte clar, inainte!

Stiu ca am fost foarte serioasa azi, insa merita sa va spun si voua o informatie de genul asta! Eu, una, dorm mai linistita acum:)si mai sigura ca cei 5 copii pe care mi-i doresc o sa iasa sanatosi.

Thursday, October 18, 2007

seara, la un cico, in vechiul Lyon...

Lyon, Livia, Eu

Lyon sau orasul adoptiv al Liviutzei

...
pentru ca tot mi-am petrecut vacanta pe meleaguri franceze, mi-am vizitat si una dintre cele mai bune prietene din tinerete: Livia, zisa si Poste:)

Lyon-ul este un oras minunat, intim, romantic si plin de studenti. Locul ideal pentru a duce o viata boema. Stradute mici, cladiri vechi, cafenele si bistro-uri chic. Ce mai! Ne-am simtit perfect. Parca o mana gigantica ne-a luat orice grija de pe suflet cand am pasit in apartamentul mic, French-style al Liviei. Un bloc, vechi, camere inalte, geamuri mari, pat cu baldachin... si bineinteles toaleta separata de "salle de bain". Tipic francez. Serile am iesit in oras, am stat cu prietenii Liviei si am ascultat muzica buna, am mancat... Am mancat chiar si tipic lyonez. Ar fi fost imposibil ca eu si Livia sa nu facem o tampenie daca tot ne-am intalnit. Ei bine, de data asta tampenia a fost mancarea tipic lyoneza... Un castron mare in care pluteau in grasime cateva maruntaie de porc, un carnat imens si un ou semifiert. In afara acestui incident aproape amuzant pentru iubitii nostri care isi comandasera chestii delicioase, totul a fost minunat. Kir-ul a la peche si tigarile Vogue aromate, savurate alaturi de o buna si veche prietena... inca o amintire frumoasa adaugata in cotlonul intim al prieteniilor de durata:)

VA URMA

pe malul Ronului, in Lyon, cu baaabe

Monday, October 15, 2007

it's time

e timpul sa mai fac o nebunie. una dintre acele mutari la care nimeni nu se asteapta si pe care nici eu nu mi-o pot explica. pe care probabil o s-o regret putin mai incolo sau care o sa ma implineasca profund si de tot. 25 de ani, anii trec... si totusi imi mai permit vreo doua-trei nebunii sau gesturi inexplicabile. hotarari de moment. o doza mare de superficialitate si spirit aventurier,un mood permanent optimist. ingredientele ideale.
pana acum m-am avantat singura catre nebuloase, de fiecare data. acum, insa, nu mai e chiar asa. si daca o sa iasa prost, n-o sa iasa doar pentru mine.oare ar trebui sa ma chinuie vreun sentiment de vina? ca nu se intampla asta. din contra, as putea spune... pot sa-mi asum si esecul celuilalt:)
imi plac nebuniile, hotararile radicale, deciziile pripite de moment din care nu stii ce va iesi... si nu le-am mai savurat de vreo doi ani incoace. a venit timpul! tic-toc...
:)

Monday, October 1, 2007

Mai sunt 8 ore...

... 8 ore si inca putin pana plec la Paris cu iubitul meu... eu si el... noi doi in orasul iubirii. Abia asteptam amandoi! Sa ne dam cate un refresh binemeritat intr-un oras superb. In plus, e toamna. V-am mai spus deja. Toamna, Parisul traieste in toata splendoarea lui. Turistii s-au rarit, vantul lejer miroase a Chanel si studentii s-au intors in campusul Sorbonnei. O sa ne plimbam,o sa ne plmbam muuult. O sa ne pierdem pe strazile inguste si o sa ne sarutam in cafenele cochete. Poate o sa ne oprim pe malul Senei si cineva o sa ne faca portretul. Si poate o sa aratam acest portret de toamna tarzie copiilor nostri... candva.
Am inceput deja sa visez. MAI E PUTIN. Si totul o sa inceapa o data cu croissantul acela rece din avionul Air France care decoleaza la 6:55 am. Directia: Paris - CDG.

Tuesday, September 18, 2007

zice-se

zice-se ca intr-o relatie noua, trebuie sa-ti asumi faptul ca vei trai o perioada cu toti "fostii" in casa. ai lui si ai ei.din fericire casa noastra a fost prea mica, de la inceput. abia am incaput noi doi... asa ca restul poate au stat la usa. nu stiu. nu i-am vazut niciodata, daca ma gandesc mai bine. din cand in cand mai auzeam zgomote pe la usa... fosnituri, zgarieturi. zgomote asemanatoare celor pe care le fac pisicile cand vor sa intre undeva. m-am speriat de cateva ori. o data am vrut sa le dau drumul sa vad ce vor, dar M m-a prins de mana si m-a tras inapoi. m-a luat in brate si am adormit linistita. altfel, cine stie cate Cristine, Mone, Ioane si alte doamne din trecut ar fi aparut la bratul Cosminilor, Bogdanilor si Danutilor? whatever...

si acum ca ne mutam intr-o casa mare si luminoasa, trecutul o sa aiba mai mult loc aici, langa noi?

"Nu. Trecutul se ascunde in cotloane intunecate. NU. Aici, La Noi o sa fim Doi, Doi si atat. Tu si Eu", mi-a raspuns M din nou, calm si m-a sarutat adanc pe frunte.

"Si totusi uneori apare ceva. Simt cum cineva forteaza usa. Un picior albicios de femeie batrana patrunde incet si Ea vrea sa se strecoare intre noi. O simt unoeri cum aluneca asa, ca o umbra rece si trista."

"Nu e amintirea mea. E in cotlonul tau. Eu traiesc prezentul intens cu tine"

"Si ce sa fac?"

"Alung-o!"

"O sa ma ajuti?"

"Da. O sa fiu langa tine tot timpul. Doar tu si eu. Ca intotdeauna."

Friday, September 14, 2007

Ea

Ea e batranicioasa. Ea e bruneta. Ea e inalta. Ea e cam grasa. Ea e geloasa. Ea e posesiva. Ea e inselata. Ea e trecuta. Ea e frustrata. Ea e rautacioasa. Ea e cu cineva. Ea e trista. Ea e obosita, dar nu stie. Ea e amabila uneori. Ea e culta, sau cel putin pretinde. Ea e citita, de asta nu a ajutat-o niciodata.

Si totusi Ea e.

locul unde am copilarit...

Piata Romana. la McDonald's.

era de asteptat. ptr ca Mc-ul s-a deschis cand eram in clasa a-7-a la o scoala ultracentrala. mai tarziu un pic, m-am mutat la Scoala Centrala, cativa pasi mai incolo.

tot Mc-ul a ramas locul de intalnire, insa. de la Mc porneam si seara, la Mc ne desparteam. fiecare la casa lui! Tei, Berceni, Militari, Drumul Taberei. aproape orice amintire din adolescenta se leaga intr-un fel de mirosul specific de fast-food, un miros greoi si totusi delicios in momentele in care imi ghioraiau matzele de foame dupa ore. prima iesire in club, primul prieten, primele prietenii care au devenit atat de trainice. primeam bani cat pentru un shake si ceva de mancare. in fiecare zi... imi luam o inghetata si restul de bani se duceau pe sucurile din terase.
insa Totul incepea la Mc. la una dintre mesele de lemn intesate cu tineri cool. cu role sau fara. trendy...

ieri am fos la Mc. au schimbat mesele si pe jos e un fel de gresie prea gri si foarte rece. am simtit ca "ei" au vrut sa stearga orice urma a mea de acolo. sa spele anii copilariei si adolescentei tarzii. sa-i acopere cu gresie gri asemeni lespezilor din cimitire si sa-i reduca la tacere.

instinctiv am vrut sa iau un tarnacop si sa-mi dezgrop agresiv amintirile, astupate acum tacticos cu placi gri. sunt ale mele!!! am stat 5 minute, dar totul mi se parea atat de strain si de ostil. oamenii, mesele mirosind a vopsea proaspata... parca Mc-ul urla cu fiecare hamburger in parte si placa de gresie gri ca eu nu mai am ce cauta acolo. am plecat.

Wednesday, September 5, 2007

dialog 2




- Auzi?
- Da.
- Oare copilul nostru o sa fie dragut?
- Nu vad de ce nu. Mai ales daca o sa semene cu mine.
- Pai si daca o sa semene cu mine?
- Hmmm... o sa fie minuscul, pufos, rozaliu si foarte vesel.
- Adica tot dragut, nu?
- Da. Adica tot dragut.
- Pai daca o sa fie asa dragut si grasut o sa-l pup incontinuu. Si o sa-l trag de falcutze. Stii... asa i-am facut si lu' frate-miu. Crezi ca o sa se supere pe mine?
- Daca exagerezi... da!
- Pai si daca eu n-o sa pot sa ma abtin...?
- O sa te controlezi tu...
- Nununu. Oricum e al meu si fac ce vreau cu el.
- Hmmm... cred ca e si al meu... nu?
- Ba da. Fie.Poti sa-l pupi si tu din cand in cand.
- Mersi mult.
- O sa fie blond?
- Asa ar trebui.
- Si cu ochii verzi, asa ca noi?
- Aici...
- Vrei sa-i calculam zodia?
- Offfff...
- Gata, gata. Ma opresc aici.
- Auzi?
- Da.
- Si daca facem tripleti?
- Te parasesc!
- Da iei si tu doi cu tine, nu?!

dialog

- Spui ca ma iubesti...
- Da.
- Bine... da cat de mult ma iubesti?
- Mult. Ce intrebare mai e si asta?
- Mult, mult de tot?
- Mult, mult de tot...
- Ma iubesti cel mai mult?
- Da, cel mai mult din lume.
- Cel mai mult din lume de pana acum?
- Da, cel mai mult din lume de pana acum.
- Pai, daca e de pana acum, atunci poate peste 2 ani o sa iubesti pe altcineva mai mult decat pe mine.
- Imposibil.
- De ce?
- Stiu eu.
- De unde?
- Stiu eu pentru ca sunt mai mare.
- Si daca esti mai mare inseamna ca ai iubit mai multe persoane la diferite intensitati si acuma poti sa-ti dai seama ca pe mine ma iubesti cel mai mult?
- Vezi ca ti-ai dat seama!
- Si de ce ma iubesti pe mine mai mult decat ai iubit alte persoane?
- Pai... n-as putea sa-ti explic... asa simt...
- Eu as vrea sa-mi explici...
- Inceteaza odata! Explica tu prima daca insisti!
- Nu pot. Mi se pare ca asta nu se poate explica.
- Esti total ilogica. In cazul asta, cum crezi ca as putea sa-ti explic eu...?
- Tu esti mai mare!

Monday, August 13, 2007

paris, je t'aime ep 1

da. iubesc parisul. il simt in vene uneori... curge incet si graseiat. nu-l pot uita. parisul toamna... Sena putin involburata, les bateaux-mouche, artistii ratati de pe mal. totul e atat de francez, atat de elegant uneori, atat de altfel. toamna, insa, e cel mai frumos. sa luam o zi de marti in paris. dimineata. putini oameni. in cartierul latin. cativa studenti. intru intr-o cafeterie. grand-creme si croissant amande. ma uit pe geam. cativa nori. imi aprind o tigara mentolata. subit un gust prea fresh. o sting... o grimasa pe fata mea.
torn tot laptele in grand-creme. o beau si plec. o iau spre galeriile lafayette. la etajele 2 si 3 au haine mai scumpe. ma opresc la 1. am vazut de ieri o geanta... prea mare si prea roz. trebuie s-o am. n-am venit singura. dar imi place sa ma plimb singura, sa pot sa tac. sa-mi amintesc de anul cand am trait aici si in Bordeaux. uneori parca nici n-as fi plecat... il visez, il simt... cu tot: cu oameni, cladiri, ploaie, soare, Sena.
ies din galerii. ploua cu soare. intru repede intr-un bistro si beau un kir royal sa ma incalzesc... mi-au inghetat picioarele. kir "a la peche" biensur...

Friday, August 10, 2007

In Vama... pe chill

EI

frumosi, misto si canta BINE... gen:)
deci DA... am gusturi la barbati;)

ps - recommend: "Je suis le meme" - Garou
"Where did you sleep last night" - Nirvana

kurt

garou

Tuesday, August 7, 2007

my song

despre femei...

discutam cu o prietena zilele trecute. unde mai pui ca tocmai citeam si o carte pe tema asta! despre femeile care se culca inca o data, de doua, de trei ori cu fostul. din mila, din tristete, din neimplinire. cele mai nefericite mi se par cele care au inceput o alta relatie... fie ea chiar in fasa ( 2-3 saptamani) si totusi se mai intorc o noapte la fostul. fie nu se inteleg prea bine cu actualul, fie... culmea patetismului l-au suparat cu ceva pe "fostul"... poate va intrebati si ce daca l-au suparat pe "fostul"? e"fost" oricum. pai stati sa va zic. de fapt voiau sa-l pastreze pe fostul gen amic... prietenul lor de incredere, insa nu s-au putut abtine sa-i mai arunce cateva "verzi" in fata. asa de dragul vremurilor apuse... si pentru ca "fostul" s-a suparat si a amenintat-o ca prietenia s-a rupt si nu mai au ce vorbi, atunci ea isi smulge parul din cap, plange si e gata sa-si mai ofere o data trupul, acelasi pe care si l-a oferit si in anii relatiei. ma gandeam cu prietena mea ca poate lor, acestor femei, nu li se pare gresit. oricum se culcasera cu el mai demult. asa ca nu mai adauga un barbat pe lista. numarul ramane acelasi. poate fi ca si cum nu l-au inselat pe actualul. si oricum... daca nu o sa mearga cu actualul?! macar cu un amic sa se aleaga. concluzia noastra: femeile astea sunt tipul patetic, depresiv, care oricum nu vor fi niciodata fericite si multumite cu ele insele pentru ca sunt gata oricand sa-si calce apasat pe self-esteem.

solutia noastra: "clatita unsuroasa". ei bine, "clatita unsuroasa" este acel barbat de trecere. poti sa-l avertizezi de la inceput ce rol joaca in viata ta pentru ca totul sa fie fair enough. "clatita unsuroasa" este acel barbat care vine in viata noastra, a femeilor, dupa o relatie lunga, esuata. el este menit sa stearga urmele ramase, asa cum stergi uleiul vechi din tigaie cu prima clatita. ATENTIE!!! Nu faceti greseala sa va maritati cu clatita unsuroasa! Si in niciun caz ea nu poate fi cel cu care ati avut relatia... nu, nu, nu. ar fi chiar trist!

va tare multumesc...

Thursday, August 2, 2007

in Vama


... stiu ca nu e cel mai misto loc si totusi este locul in care babe m-a sarutat for the first time acum un an:)

la nunta la marina


astept cu nerabdare si poza cu iubitul meu ROZ!!! care se ascundea pe-acolo, prin zona..

cateva poze ale unui cuplu

... misto. CATEVA:)

monte carlo

poze de cuplu 4

poze de cuplu 3

poze de cuplu 2

poze de cuplu - cateva ca noi nu facem multe:)


cuplu si EU

Monday, July 30, 2007

oamenii care fac multe poze ma enerveaza

dada... aia, ei. ii stiti si voi. micutii japonezi. clic-clac. flashhhhh... au! ma dor ochii. ia uite ce rosii au iesit! groaznic, oribil, bleah.

oamenii aia care pleaca undeva si pozeaza tot. nunu. ei nu se plimba. nu respira adanc aerul. nu se uita in jur sa pastreze in minte franturi de peisaj. nu. ei pozeaza. si daca nu pozeaza, cauta neincetat, acerb ceva care merita pozat. TOT, ORICE. pe ei, pe cei de langa ei. "vino! asa... mai aproape sa am o poza si cu tine". "uite! vezi ce viata frumoasa am!", vor spune apoi cuiva, oricui.

am eu un feeling ca oamenii astia nu prea au o viata... ca isi doresc cu disperare una si spera s-o surprinda intr-o imagine fixa. aveam o prietena buna in Franta, depresiva pe care o urmarea gandul ca va muri singura. fata aia poza tot ce-i iesea in cale si daca faceai greseala s-o inviti la tine, atunci trebuia sa te astepti toata seara la flashuri repetate, asemeni stroboscoapelor. ei bine... fata aceea s-a imprietenit acum 2 ani cu un baiat si s-a mutat cu el. aparatul de fotografiat a ramas la mama ei...

Tuesday, April 17, 2007

Sunt gresita?

Io sau restul de 80% dintre cei care ma inconjoara? dubios. ma uit, din nou, la procentaj. mai bine tac. dar, ca de obicei, nu o fac. People, relax! Get a life! le-as prescrie tuturor mai mult fun, mai multe abuzuri si sex din plin. no offense. dar am impresia ca nimeni nu mai palpita, freamata sau se zgandare in jurul meu. sunt toti indiferenti. poate au plecat in concediu si am ramas singura... e aiurea sa privesti in ochi oameni goi. cobori in strafundul lor. nu te opreste nici macar un gand ratacit... nimic... offff. oare cine mai vrea sa fie vesel cu mine? mami, m-am saturat sa fiu vesela singura. unde sunt ceilalti oameni veseli? unde sunt gandurile lor?

Friday, April 13, 2007

Sunday, April 8, 2007

din cetatea baniei spre targul bucurestilor - lady in black

azi, la 12 m-am urcat in tren... a venit si mihai 3 minute mai tarziu dupa ce a mai tras cateva fumuri, bineinteles. trenul a pornit... abia atunci m-am uitat sa vad cine mai era cu noi in compartiment. in fata, stanga, un provincial discret... a dormit tot drumul. langa el, la geam... o tanti. si despre tanti voi vorbi. mi-as fi dorit s-o pot fixa mai mult dar nu mi-am dat seama cum as fi putut face asta fara sa devin ridicola. era trecuta bine de 50 de ani... parul negru vopsit, ars. genul sarmos, zis si matura. mi-am imaginat cum ar fi fost sa-mi strecor degetele prin el. am fi ramas unite pe vecie... sau poate ca exagerez. poate ca ar fi aparut mihai pe un cal alb, purtand armura si m-ar fi salvat... m-am uitat spre el. picotea. ma asteptam din clipa in clipa sa plescaie putin cu limba, cum fac oamenii mai in etate... sa revin la tanti. deci, parul negru si sarmos. ochii albastri, mult prea albastri sa fie reali, o fata brazdata de prea multe riduri. putea fi usor mama cainelui din reclama la garnier:). felul cum era imbracata, insa, m-a facut s-o privesc mai atent. negru... ca si parul. haine ieftine, cumparate din targ, la mana a doua, tradau o pseudo eleganta fortata, accentuata de alura mandra a femeii. dubios! mi-am zis... si m-am uitat din nou. o bluza cu maneci de voal, legata sub burta cu o catarama aurie imensa, de un prost gust ingrozitor. cateva strasuri... o fusta lunga, de stofa, tot neagra cu modele negre. parea set cu haina, insa am privit mai atent si modelele erau diferite, pantofi argintii cu banderola peste gleznele excesiv de groase. geanta neagra, de catifea cu accesorii aurii. inele de cupru, aur prost si gablonzuri. un amalgam de negru, auriu si argintiu in combinatii grotesti. un amestec ciudat de materiale. parca totul incepuse cu pantofii, apoi cineva ii daduse fusta, bluza o avea din tinerete si haina de la vreun barbat pe care-l cunoscuse acum 20 de ani cand facea naveta la rosiori. "zdrang, ring, dong". ii suna mobilul. ma uit. un model destul de nou... carevasazica intr-acolo au purces banii doamnei. raspunde. "da, mama... da, sunt bine. hai sa nu mai consumam. da, la 7 sunt in aeroport. te sun cand ajung la roma". m-am intors cu spatele. am adormit.


ps:

cred ca a ajuns deja la roma... gandindu-ma din nou la Virginia... Virginia mi-am imaginat c-o cheama. nu pot decat sa mi-o imaginez pe o strada lunga si intunecata - exista una in Paris - o strada pe unde dintr-un capat in celalalt se plimba prostituate batrane... femei consumate, mai batrane decat lumea din jurul lor, femei altadata senzuale, femei ale caror vise au murit, femei care nu mai au nimic de oferit in afara unui trup batran care nu mai simte... nu mai simte frigul sau atingerea straina a noptii. femei care-si suna mamele sa le spuna ca au ajuns cu bine.

Friday, March 23, 2007

marinique's wedding



hip hip hip hurray! marina se marita:)... cu mircea... gen:)
o super casa de piatra gen:)

ps: aren't they cuuute?!!!!

seria: my best friends



episodul 2: kikiz

seria: my best friends

episodul 1: Livia aka Poste

Pink-flavored baby

Days of windy, sunny, sweetish hours
Passing through now one by one.
Feel the ice-creamly vanilla breeze
Taking her thoughts dance on hot sands.
Life turns into huge strawberry flavoredCandy.
In an endless shop of pleasures.
Heart beats fast, eyes open wide
Teeth shine in an enormous, happy smile
While she takes a big bite.
Suddenly, images flourish all around her
There she sees the manly warm hands caressing
Her trembling chest.
And feels her unborn baby
Looking for the magic liquid of her breast.

Outrageously making love

See the two damned bodies melt,
Willingly one in another
One is licking other’s neck
It’s the brown wet tongue of death.
Tripping like two virgin comets
Hard and awful touching skins
Painfully sweet movements.
Death’s embracement is so cold
And his body’s roughly hot.
Penetrating vines he gets there,
There where everything vibrates
And it gives the final orgasm
To his heart and then it ends.

TRIP IN ROND LA ROMANA

TRIP ÎN ROND LA ROMANĂ – SCURT METRAJ




Gin cu Ghicitoru şi Păduche au ieşit azi la iarbă verde. Noaptea e calmă, cerul e senin şi din când în când mai bate vântul sau mai trece vreo maşină cu faza lungă aprinsă. Taman bine că mai vad şi ei pe unde calcă şi mai ocolesc măcar o parte din excrementele de câine vagabond. Gata! Şi-au găsit şi locul pe iarbă unde să se aşeze. Chiar pe centru, de unde se vede tot. Păduche scrutează cu ochi sticloşi împrejurimile şi vede primul cowboy-ul întins pe iarbă, privind meditativ în zare. Il bate pe Ghicitor pe umăr şi,
într-un sictir total, îl întreabă pe ăsta : « Il vezi şi tu frate ? E muci. » Urmează un râs isteric şi foarte zgomotos. Ghicitoru răspunde sobru, abia mişcându-şi buzele, cu privirea fixată pe cowboy: “Da, frate. Da ce caută ăsta aici? Nu vede că am venit noi şi noi suntem trei, trei frate! Băi, să -mi bag frate... în ţăranu ăsta american...” Gin, şoptit: Sşşşşş, nu vezi că luminile sunt pe el. Poate se filmează. Linişte proştilor, linişte!” Zgomot puternic de sirenă. Trece în viteză o maşină de poliţie. Cei trei prieteni se culcă pe iarbă şi pornesc târâş spre cowboy, cu privirile hulpave, înceţoşate de ketamina ieftină primită în curtea liceului acu vreo 2 zile. Păduche iar râde isteric, la fel şi Ghicitoru. Singur Gin continuă concentrat să se deplaseze calculat către cowboy-ul întors cu spatele. Gin pentru el: “There can be only one, frate. Inţelegi tu? I will fucking kill you...” Apoi strigă de nebun: “Are you talking to me, are you talking to me?” Râde isteric. Scoate briceagul din pantalonii aproape căzuţi în vine. Priveşte cu sânge şi nesaţ către cowboy-ul care e tot cu spatele. “Nici n-o să ştie ce l-a lovit” E tot mai aproape de el. Tine briceagul, parşiv, la spate. Deodată, Păduche ţipă ca apucat de streche : « Fraţilor, e moartea. N-o vedeţi, fraţilor ?! Mă linge pe gat şi are secure!” Se cară disperat, alergând ca nebunul pe şosea printre maşinile care îl claxonează repetat. Ghicitoru se uită la el şi râde mocnit: “He, he, frate e tare marfa asta. Să -mi bag....” Se schimonoseşte şi începe să urle cu lacrimi in ochi: “Frate, sunt oamenii-cârtiţă, uite-i frate. După mine au venit. Frate, eu plec cu ei ! » Gin nici nu-l vede când traversează de partea cealaltă, spre florărie şi dispare în noapte. Gin: « Must kill, must kill... » şi păşeşte sacadat spre cowboy-ul tolănit paşnic pe iarbă. Este tot mai aproape. De ce nu îi simte ăla rasuflarea în spate? Ce, nu-i e frică de el ? Il ignoră mai departe...Gin e un nimic. De ce i-ar fi frică de un puşti ? Dar el nu ştie că Gin are arma, o armă ascuţită, ucigaşă. Lama briceagului aruncă scântei în noapte. Ridică braţul şi îl lasă în jos cu putere. O dată şi înca o dată. Deja a treia oară atinge firele electrice şi se curentează. Cade pe iarbă şi geme de durere. Spre dimineaţă îl găsesc trecătorii şi ajunge la spital. Trip-ul se termină brusc şi violent acasă unde ta-su îl bate, iar el promite a mia oară că nu va mai umbla în cârdăşie cu Ghicitoru şi Păduche. In rond la Romană, billboard-ul luminat e varză. Cowboy-ul e pe jumătate hăcuit, iar din el ies firele electrice ca nişte maţe, împrăştiate peste tot. “Welcome to Marlboro Country”!

PORK (monolog)

Anda, o tipa pe la vreo 20 de ani, slaba, blonda, misto ca look si atitudine. Poarta pe cap o pereche de ochelari de soare fumurii. Se uita pe geam si din cand in cand se mai stramba, ca si cum nu i-ar conveni ceva.

Anda:

Ei bine, asta e ce sa fac acum? Chiar nu mai am ce…O data ca m-a vazut si Alex si apoi, ca s-a prins si el ca ceva nu e in regula dupa ce am vorbit la telefon. Asa ca mai bine recunosc direct si n-o mai dau la intors. Desi…desi cred ca l-as putea imbarliga cumva…mi-a iesit si pana acum. Pe fata i se intipareste un zambet parsiv. Ok. Ar trebui sa ma gandesc bine. Eram la masa cu el, deci…aici nu pot sa neg. Apoi l-am luat in gura…bun…Apoi am plecat cu el la dans si s-a vazut clar ca-mi placea. De fapt, da. Chiar imi placea. Si m-am saturat sa ma tot ascund de Abdul. Poate ca ar trebui sa pun piciorul in prag si sa-i spun o data pentru totdeauna! Si daca totusi fac o greseala? Daca totusi chiar trebuie sa-mi tin gura de data asta si sa merg pe burta? Eu si gura mea mare… Mereu am avut de pierdut si niciodata nu m-am invatat minte. Ofteaza, se duce spre oglinda si se uita la ea fix, cu un aer dezaprobator. Nu pot sa ma mai abtin si gata! Ori ma accepta asa cum sunt eu de fapt, ori la revedere si-un praz verde!...cum ar spune maica-mea! Rade putin, mai mult in sinea ei, caci pe fata i se intrezareste doar un zambet foarte subtil. Doamne, ce vocabular mai are si ea cateodata! Parca mi-e mie jena de ce zice. In fine…Sa revin la problema mea ca arde, arde tare de data asta. Deci mai mult ca sigur azi Abdul se duce la birou. Si la birou e si Alex. Dar, din cate stiu eu, ce mi-a zis el aseara pleaca pe santier dupa ce trimite cateva mailuri scurte. Mda… asta e bine, bine pentru mine ca mai castig timp. Cu putin noroc, iubi, se va intoarce de pe santier dupa ora 6. Alex are familie si nu prea sta peste program. Sunt sigura ca are destul de mult bun-simt incat sa nu-i dea un mail cu asta. Da, da. Sunt sigura ca-i va spune personal ceva atat de important, mai ales ca sunt prieteni. Nu, ei chiar nu sunt angajat-patron, deci…Deci as mai putea castiga chiar si o zi, cu putin noroc. Daca am o zi… Zambeste malitios, parca ar complota in sinea ei. Ei, bine daca am o zi ma scot. Ascund toate urmele si diseara fac pe sfanta. Ii pregatesc o super cina romantica, imi iau chilotii roz de dantela si-i dau desertul…Apoi ii tin un discurs frumos despre incredere…despre cata incredere am eu in el si cum ar trebui sa aiba si el in mine ca merit…bla bla bla….Sunt sigura ca ar pune imediat botu` la asa ceva. Si scap. Din nou! Desi m-a vazut o groaza de lume cu el in mana. Nu! Abdul ma crede pe mine. Intotdeauna m-a crezut pe mine pentru ca am stiut cum sa-l iau, am stiut cum sa-l fac fericit si…in afara de micile astea scapari eu sunt o fata buna. Si…si tare cuminte chiar…as putea zice…cu mana pe inima…Isi duce mana catre inima si suspina inocent. Se uita in gol cu ochii ei mari. Dar daca o sa ajung sa nu mai pot trai eu cu mine? Daca n-o sa ma mai lase constiinta sa dorm noaptea? Eu stiu ca l-am inselat, ca i-am inselat asteptarile...Asta cum o rezolv? Mda…cred ca as putea sa ma mint si pe mine. Sa-mi spun de cateva ori ca nu s-a intamplat. Pana ajung sa cred ca asa e…dar pana cand tine asta? Pana data viitoare. Pentru ca sunt sigura ca n-am sa ma pot abtine si am s-o fac din nou. Cel mai probabil exact in acelasi loc, in acelasi grup…Mda. Sunt o pofticioasa, o gurmanda si nu ma satur niciodata. Si nici macar nu vad de ce ar trebui sa ma abtin neaparat…Ce? Eu sunt musulmana? M-a cerut el vreo clipa de nevasta? Daca stau bine sa ma gandesc eu n-am pacatuit cu nimic, prin urmare n-am nici o vina, deci de ce m-ar mustra constiinta sau ar trebui sa ma ascund? Ete, na. Acum e putin iritata chiar si pare foarte stapana pe sine dintr-o data. Uite chiar acum pun mana, sau mai bine zis gura si o fac din nou. Se duce spre un frigider, deschide usa si scoate un mare picior de porc afumat din el. Musca mult si cu pofta. Pare foarte satisfacuta. Ei, bine, chiar ma simt ok. In plus, placerea gustului de proc nu se compara cu nimic. Mai ia o gura, la fel de mare….

Thursday, March 22, 2007


babe

azi mi-am facut blog si sunt foarte mandra de asta...

primul pe care il voi posta e babe, cel mai tare babe din lume, adik my cutty soul mate:)

babe

azi mi-am facut blog si sunt foarte mandra de asta...

primul pe care il voi posta e babe, cel mai tare babe din lume, adik my cutty soul mate:)